***

 Dacă 

Dacă-ntr-o seară îți voi bate-n ușă

cu degete reci într-o albă mănușă,

îmi vei deschide, sau nu-ți va păsa,

că stau în frig, și-s chiar la ușa ta!

Mă vei pofti să intru-așa cum sunt,

cu genele-nghețate plină de frig și vânt?

Și mă vei scutura de-a iernii răsuflare,

cu-o ciocolată caldă mă vei ispiti oare?

Sau mă vei întreba, pe-un ton cam sec, blazat,

când am bătut la ușă, pe cine-am căutat?

Și cum de mi-am permis să-ți tulbur liniștea,

venind de nicăieri tocmai la ușa ta!

Eu ți-aș putea răspunde, „destinul m-a trimis,

căci ușa ta mi-apare noapte de noapte-n vis!

Azi am găsit curajul să vreau să te cunosc,

e cald aici la tine, și-n jur miros de mosc!”

Eu nu-ți sunt nicidecum cu totul o străină,

ne întâlnim în vise, în straie de lumină!

Tu vii cu Carul Mare, din urmă mă ajungi,

cu degetele-ți calde tu mâna mea o strângi!

Și ne plimbăm alături cât ține visul nopții,

abia spre dimineață mă lași în fața porții!

Și mă trezesc deodată în păr cu praf de stele,

te-ntreb acum, ce cauți tu... în visele mele?

De-mi vei deschide ușa, când eu am să te caut,

îți voi șopti cuvinte cu sunete de flaut,

de mă vei recunoaște cu tine voi rămâne,

de „ieri” nu vom mai ști, numai de „azi”, și „mâine”.

     - Zenovia - Seară plăcută!