***

 Vis de iarna

Dorul meu se înaltă spre cer

Pe scări invizibile urcă mereu

Acolo pe astre iubirea-i mister

Șoaptele  urcă și gâfâie greu !

Străbat norii ca un vis șters 

Îți caută chipul prin univers

Nu îl găsesc, jalea mă răpune, 

Plâng fără lacrimi, doar in suspine!

Alerg la capătul unui vis pierdut,

Te caut și strig ca la început ,

Ascult  in tăcere ecoul ce vine,

E doar o durere surdă în mine !

Acum se topesc marginile nopții

Dimineața apar realitățile sortii !

Tivite pe geană unei raze de soare

E iarnă afară in suflet ninsoare !

Cu palma strânsă și tremurată

Deschid o fereastra de ger înghețată 

In ochi îmi apare albul zăpezii 

E iarna, in neant zboară clipa visată!

Ronja Broich 

Autor ✍️