***

 Eşti ce n-a văzut Parisul

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Acea amăgire a străzilor pustii

Aburul dimineţii cotropind  retina

Turnul Eiffel căutându-şi lumina.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Ca o nenăscută, ca o dată dispărută

Halou fără suflet pierzându-se-n ceaţă,

Din poartă-n poartă, din piaţă-n piaţă.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Ca inima unui acordeon

Cântând o şansonetă

Ca o Edith, când blondă, când brunetă.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Ca o boare destrămându-se-n cer

Ca flux şi reflux, ca maree

Risipindu-se pe Câmpiile Elizee.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

O Fată Morgana timpurie

Ca o siluetă fără glas

Ca o umbră plimbându-se prin Montparnasse.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Ca un gând ce străbate oraşul

Rugându-se-n genunchi la Notre Dame

Ca o inimă bătând sub macadam.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Cu toată măreţia şi luminile lui

Ca un sărut al vieţii plin de ruj

Ca o nălucă dansând la Moulin Rouge.

Eşti ce n-a văzut Parisul,

Nemaiîntâlnită şi nemaiauzită

Ca un contur de fum şi brocart

Plimbându-se singură prin Montmartre.

Eşti ce n-a  văzut Parisul,

Veac după veac, ceas după ceas

Ca o fiinţă de aer şi dor

Ca o r ugăciune pierdută-n Sacre-Coeur.

Marius Tucă