Eleganța interioară
De când mă știu, nu am pus preț pe haine scumpe, înflorate,
Ori pe pantofi cu toc înalt, din piele fină, sclipitoare,
Și m-am gândit mai mult la suflet, să fie plin de bunătate,
Izvorâtă din vorbe blânde, îmbălsămate cu răbdare.
Am încercat, prin simple gesturi, să fiu modestă și plăcută,
Răsfirând peste cei din jur căldura suavă din privire,
Și-atunci când inima-mi plângea, de încercări și griji lovită,
Al meu chip emana tandrețe învăluită în iubire.
Ajunsă, acum, în toamna vieții, stau cuibărită-n frunza pală,
Desprinsă de pe creanga ruptă de sărutarea unui vânt
Și din culorile-arămii îmi împletesc haină de gală,
S-o-mbrac, când iernile cărunte s-or așeza la mine-n gând.
Îmi port sufletu-n eleganță, pe-aleea vieții parfumată,
De nostalgice amintiri, păstrate-n foi roase de timp
Și-mi răsfăț inima cu gustul iubirilor de altădată,
Pășind, la braț cu simplitatea, spre-un necunoscut anotimp.
Felicia P ercec
5 Noiembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu