***

 Eu te-am iubit

autor Ioana LĂPUȘNEANU 

Eu te-am iubit, cu galbenul din frunze,

Inima mea bate prin codrii seculari,

Tristele izvoare, poartă acuma doruri

Cărările sunt mute și, pașii tăi...amari.

Eu te-am iubit, cu aripa de vânt

Ce-ades îți trece prin mintea răvășită,

Și caută ispita ascunsă într-un gând,

Ce-ți ține noaptea trează și inima zdrobită.

Eu te-am iubit, cu roua de pe flori,

albastrul acela de...”nu-mă-uita”,

când uristoare-n zori venit-au să-ți prezică

- La răsărit de soare... IUBIREA...va pleca.

Eu te-am iubit, cu ramuri de copaci,

Când glasul tău cânta în tril de ciocârlie,

Dar, să știi iubite, în toamna arămie, și...

La răscruci de drum, se întâlnesc destine.

Eu te-am iubit, prin umbre de luceferi,

În nopțile șoptite cu TE IUBESC-ul tău,

Mai păstrez acuma, albumul unei toamne,

Regăsiți în pagini, un ”oarecare” TU, o ”oarecare” EU.

Din prea multă iubire și toamna îngălbenește,

Purtând pe frunza vieții doruri, amintiri,

Oricât aș încerca, Eu nu-nțeleg, iubite !

De ce? în zorii unui suflet, luceferii se sting.

Eu te-am iubit, cu galbenul din frunze,

prin toamnele brumate cu dorul tău nebun,

Și..ce sunt eu acuma ? o lacrimă ce cade

pe umbra vieții ascunse... între EU și...  TU.

Nottingham,

(8 octombrie 2023)