Nu am nevoie neapărată de folosirea unui dicţionar de arhitectură pentru a-mi proiecta viitorul și viața mea viitoare ca pe o casă eficientă energetic. Dar chiar asta intenționez să fac acum, tocmai acum, când simt că nebunia tinereții și-a cam pierdut fierbințeala.Ce vreau să spun cu asta? Să dezvoltăm subiectul...
Fiecare dintre noi a avut vise și dorințe încă din coplărie și mai ales din tinerețe și începutul maturității. Vise și dorințe, dar și pasiuni și hobby-uri. Am dorit să activăm într-o profesie, dar să și ne umplem timpul liber cu un hobby care să ne ajute să ne deconectăm de stress-ul zilnic și să ne facă plăcere.
Să revenim la mine însămi. Nu am prea multe amintiri din copilăria mea timpurie. Dar din câte îmi aduc aminte și din câte mi s-a povestit, am fost un copil mai retras și mai liniștit. Preferam ocupațiile mai sedentare, cum ar fi lectura, mai târziu rebusul și enigmistica în general sau lucrul manual. Alături de lectură, preferam să ascult tot ce se transmitea la radio și televiziune: muzică, teatru, filme. Pasiunea aceasta a rămas și acum.
Nu știu exact când anume mi-a încolțit în gând planul de a deveni medic. Cu siguranță în copilărie. Și asta din mai multe motive. Unul a fost acela că am fost un copil cu probleme ceva mai mari de sănătate decât ceilalți copii. Fie că vroiam ca, ajutându-mă și pe mine, să îi ajut și pe ceilalți, fie că, pasionată de natură și de studiul ființei umane vroiam să aprofundez acest domeniu, cert a fost că am vrut să studiez mai îndeaproape cum este alcătuită și cum funcționează ființa umană, atât în condiții de sănătate cât și în stare de boală.
Anii au trecut și acum sunt medic cu vechime de două decenii în câmpul muncii. Anii au trecut și odată cu ei s-a acumulat, pe lângă experiență, stresul și oboseala. În aceste condiții, trebuia să îmi reconsider stilul de viață: program și ritm de viață. În primul rând trebuie luată în considerare evitarea stresului la locul de muncă și în viața de zi cu zi și gestionarea mai bună a problemelor care trebuie rezolvate. Aici se pune problema gestionării sarcinilor și stabilirii priorităților. Orice nu este urgent sau absolut necesar, trebuie rezolvat ulterior, atunci când timpul permite. În plus, îmi pun din ce în ce mai mult problema stabilirii unui program minim de odihnă și relaxare. Aici îmi pun problema nu doar a somnului și siestei de zi cu zi, ceea ce s-ar numi „odihnă pasivă”, ci și a odihnei active, adică a hobby-urilor: lectură, muzică, filme, documentare... etc, etc, etc. Avantajul ar fi că, relaxând acele părți ale creierului care au lucrat intens timp de 7-8 ore pe zi, uneori chiar mai mult, pun la muncă tocmai acele părți ale creierului mai puțin solicitate într-o activitate obișnuită la locul de muncă. De aici un alt avantaj: îmi dezvolt și îmi mențin active anumite aptitudini și deprinderi care îmi vor putea fi de folos la un moment dat.
Până nu de mult puneam mai puțin accent pe activitățile specifice timpului liber... pe care nu prea îl aveam. Până când am ajuns la concluzia că pot fi utile la un moment dat. Și, ca atare, totul trebuie reconstruit ca o casă nouă, mult mai eficientă.
Să luăm de pildă lectura. Nu mă refer la literatura de specialitate; sunt practic condamnată să mă informez cu toate noutățile în domeniu. Mă refer la beletristică. În primul rănd îmi mențin deprinderea de a citi, vizualizând cele citite sub formă de imagini, sunete, mirosuri, texturi, mișcare... Și asta ajută la asimilarea informațiilor cuprinse în literatura de specialitate. În al doilea rând, chiar beletristica poate oferi informații care pot fi puse în legătură cu informațiile cuprinse în literatura de specialitate, care pot astfel fi mai bine asimilate. Și astfel orice hobby bine practicat poate ajuta creierul și tot organismul să funcționeze mai bine.
În momentele în care ești aproape condamnat să fii liber, rupt de munca de zi cu zi, te poți replia, ca activitate, pe hobby-uri. Astfel fiecare dintre noi se poate menține activ, împiedicându-ne să intrăm într-o stare neplăcută de plictiseală sau, și mai rău, de panică inutilă și prost gestionată.
Dar până atunci trebuie să muncim cu toții. Și să muncim bine și eficient. Ca să ne cruțăm energia consumată inutil, trebuie stabilite prioritățile. Acceptăm „din prima” orice sarcină, oricând și oricum? Evident că nu, trebuie stabilite prioritățile. Ceea ce trebuie rezolvat imediat, se rezolvă; ce nu este extrem de urgent se poate amâna.
Relațiile cu colegii? Cu toate persoanele din jurul nostru? Se pot stabili cu calm și cu răbdare, evitând situațiile conflictuale sau stresante. Ne enervează interlocutorul? Ori îl punem la punct în mod civilizat, ori îl evităm cu tact și răbdare.
Așa cum ne construim viața, ca pe propria casă în care vom petrece tot timpul care ne este dat, așa o vom avea: ușor de transformat la nevoie, ușor de adaptat, ușor de întreținut.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu