sâmbătă, 21 martie 2020

Mă-ntorc la tine iar, mare albastră

 În copilărie am văyut pentru prima dată marea, la faţa locului,  cum s-ar spune. O vacanță în condiții mai modeste în ceea ce privește cazarea, dar era totuși o oportunitate de a vedea marea. Am repetat experiența, am mers de două ori în aceeași stațiune (Saturn), în același complex de cazare, la confort mai redus. Din fericire, condițiile de masă erau bune, iar tariful era tocmai pentru posibilitățile noastre din acele vremuri.
Prima reacție din partea mea, atunci când am dat ochii cu plaja, nisipul și valurile, a fost doar exclamația: „Este superbă!”. Mă mulțumeam cu puțin. Important era că vedeam marea. Simțeam parfumul brizei, mirosul apei sărate, a nămolului și algelor, simțeam textura nisipului sub tălpi, ascultam freamătul valurilor și țipătul pescărușilor.
Au trecut câțiva ani și, într-o vară, am simțit din nou nevoia de a evada în vacanță. Trecusem printr-o iarnă grea, cu frig și degerături pentru mine, trecusem, atăt eu cât și mama mea, prin tensiunea examenelor, așa că trebuia cumva să ne încărcăm bateriile. L-am trimis pe tatăl meu la agenția de turism din acea vreme să tatoneze ofertele. Ideea era să mergem la munte; toți trei eram mai degrabă „oamenii muntelui” decât „oamenii mării”. În lipsa lui am început să ascultăm muzică. Pusesem un disc de vinil în funcțiune. Solist Dan Spătaru. Tocmai se auzea în difuzoare melodia „Sărută marea la Mamaia” că se aude ușa de la intrare deschizându-se. Intră tata abia respirând: „Nu am găsit nimic la munte. Este doar o ofertă la mare, cineva a renunțat în ultimul moment.” „Unde?”. „Mamaia!”, a răspuns el. „Problema este că ... trebuie să plecăm chiar în seara aceasta cu trenul” Era o nebunie, dar era posibil. Dacă ne hotăram pe loc, ceea ce am și făcut, trebuia să ne mișcăm repede, aveam timp doar de câteva ore să fim în tren. Așa că tata s-a ocupat de cumpărarea biletului de vacanță și a biletelor de tren, iar noi două, eu și mama, am făcut bagajele rapid.
A fost o vacanță fantastică. În primul rând ne-a prins bine,atât odihna cât și climatul. Am profitat de soare și plajă, am vizitat tot ce s-a putut și ne-am întors acasă cu alt tonus.
Sincer vorbind, deși acum poate că nu mi-ar prii chiar la fel de bine marea, parcă aș vrea să revăd litoralul românesc. Aș vrea să simt din nou parfumul mării, zgomotul valurilor, freamătul mării, a brizei, să simt din nou nisipul sub picioare. Numai că nu aș mai repeta experiența plecării rapide și în grabă; ar fi o aventură prea mare, dat fiind că nu se știe cum se poate rezolva problema numită „cazare litoral” în pripă, căci există riscul să nu fie locuri libere.
Probabil că aș prefera să revăd Mamaia. Nu este vorba doar de elementul „nostalgie”, ci de faptul că, fiind aproape de Constanța, pe lângă plajă și soare, aș căuta să vizitez și obiectivele turistice din zonă. Nu aș risca să planific escapada în vacanță în ultimul moment, căci problema numită „cazare Mamaia” presupune găsirea de locuri libere de cazare, ceea ce se face cu ceva timp înainte, pentru că trebie ținut cont că nu sunt singurul turist doritor de aventuri în stațiune, oriunde ar fi ea. Dar nici nu aș planifica vacanța cu foarte mult timp înainte, căci nu se știe ce intervine pe parcursul timpului. Probabil că planurile ar fi făcute cu maxim câteva săptămâni înainte.
Sincer vorbind, probabil că aș prefera o vacanță all inclusive, din motive de comoditate. Sau cel mult cu ajustări minime pe parcurs. Cazare? Probabil un hotel de 3-4 stele sau orice locație de același confort. Cazare și masă doar, iar pachetele de activitâți turistice mi le aleg pe parcurs în așa fel încât să profit cât mai mult de potențialul turistic al zonei. Plata? Atât vouchere de vacanță cât și cash, în măsura posibilităților. Aș merge doar cu tatâl meu sau/și cu un prieten foarte apropiat, care să aibă aceleași preferințe și opțiuni de petrecere a timpului liber.
Aș profita de climatul zonei, făcând plajă și plimbări lungi pe țărmul mării, pe nisip și cu picioarele bătute de valurile ce se sparg de țărm, profitând și de aerosoli și briza mării. Aș vizita cât mai multe dintre obiectivele turistice din zonă: muzee, obiective arhitectonice, spectacole. Eventual aș cumpăra materiale documentare legate de litoral. Aș face suficient de multe excursii în zona dobrogei, știut fiind faptul că o excursie și vizitarea unor locuri noi face cât o întreagă bibliotecă.
Sincer vorbind, îmi pare rău că timpul pe care îl pot rezerva unei vacanțe este destul de limitat, ca și resursele financiare. De aceea cred că orice oportunitate de vacanță ar trebui valorificată la maximum.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Un comentariu:

  1. Prima dată când am fost la mare am fost tot la Mamaia, cu ai mei. Cu bilete de concediu, cumpărate de la agentie și bonuri de masă...

    Ulterior, ai mei au preferat să mergem la Olimp, am mers cred că 7-8-9 ani la rând, îmi amintesc că evadam de la cearceaf și mă duceam singur la o terasă, să-mi iau înghețată... erau aceiași angajați în fiecare an, eu eram de-al casei... veneau ai mei ulterior si plateau... ce vremuri :D

    RăspundețiȘtergere

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent?

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent? În limba chineză ideograma cuvântului criză este compusă din două ...