Viaţa în bucătărie - plăcere sau chin?

Parcă îl aud adesea pe tata dojenindu-mă:

- Oricât m-as da de viteaz că vreau să trăiesc până spre 95 de ani „cu drept de prelungire”, tot vei rămâne singură la un moment dat. Cum te vei descurca în bucătărie? Nu stii să fierbi un ou sau să faci un ceai... Ce să mai vorbim de felurile de mâncare obișnuite? Că nu te vei ocupa de felurile mai sofisticate...

Desigur, exagerează destul de mult, dar pe undeva are dreptate în felul său. Am o meserie care îmi consumă destul de mult timp și energie; aproape că nu mai reușesc să fac până și treburile cele mai simple pentru mine și pentru gospodărie, deși recunosc că nu aș avea probleme prea mari dacă aș reuși să mă organizez cumva în așa fel încăt să intru într-un ritm de viață și să reușesc să fac și altceva decât treburile de servici, odihnă și un minim de hobby-uri și necesități mai mult sau mai puțin fiziologice. Chiar și pentru aceste lucruri fac adevărate jonglerii și scamatorii pentru a face minimul necesar pentru a nu simți nici o frustrare dată de oboseală, epuizare, scăderea performanțelor.

Am noroc, într-adevăr, cu tatăl meu: face cumpărături, plătește facturile, gătește. La curățenie, ce-i drept, ne mai împărțim, deși sunt slabe șanse să mai reușim să facem prea multe. Eu am anii, dar nu am timp, el are timp, dar nu mai are anii.... Cu gătitul are dreptate, deși este una din multiplele probleme pe care ar trebui să le pot rezolva și de una singură. Dacă mă uit la el, văd că îi place ceea ce face, deși adesea văd că îl mai lasă puterile. Dacă aș putea încerca să fac astfel încât să organizez astfel treburile încât să îmi placă și mie să fac toate aceste lucruri și cel puțin să simt că îmi este ușor să le fac, poate că la un moment dat, cu ceva împulsuri bine plasate, aș putea să fac mai mult decât până acum.

Pentru cumpărături și plata facturilor nu ar fi probleme prea mari. Este adevărat, sunt o fire mai sedentară, dar mersul pe jos ar fi o soluție pentru ieșirea din sedentarism. Și mersul pe jos știu că îmi făcea cândva plăcere. Deci nici o problemă atâta vreme ce pot face rost de un minim de energie în plus. Însă cu bucătăria ar trebui, poate, ceva mai mult decât timp, energie și bună dispoziție: ar trebui în plus o reamenajare. 

 Ce ar trebui? Cel puțin două probleme de rezolvat pentru început. Prima problemă care se pune este dată de apa destul de dură pe care suntem cu toții nevoiți să o folosim. Apa dură uzează destul de mult chiuveta și țevile, prin depunerile de calcar. Așa că este cazul de o reînnoire cu una bucată chiuvetă bucătărie și una bucată baterie Franke. Cu un minim de produse, am rezolvat „sectorul de spălare” al materiei prime pentru prepararea mâncării și a vaselor și ustensilelor folosite. 

Să trecem la „sectorul de preparare termică”. Nu ar fi nevoie decât de o plită Franke și un cuptor Franke pentru prepararea termică propriu-zisă și de o hotă Franke pentru evacuarea aburului. Așadar și aici am rezolvat problema.

Cu siguranță, cele două „sectoare” ar trebui poziționate alături, pentru economie de spațiu și limitarea deplasărilor în scopul eficientizării „procesului tehnologic”.

Cu timpul s-ar cădea să înlocuim și frigiderul cu unul mai performant pentru depozitarea alimentelor, Plus că ustensilele de bucătărie, oalele, tigăile, cratițele se cer înlocuite ori de câte ori se deteriorează. Și cum oricum voi fi întotdeauna în criză de timp, aparatura electrocasnică îmi va ușura munca și îmi va economisi timpul.

Și cum înformația este adesea cheia succesului, biblioteca se cere mereu înnoită, completată și „asortată” cu cărțile de bucate potrivite, în număr cât mai mare.

Acesta este doar un vis. Un vis ce poate deveni oricând realitate cu învestiții minime, dar înteligent
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020