***

 10 motive pentru a intra în Învățământ

1. Contract pe perioadă determinată: băncile nu-ți acordă credit, n-ai grija ratelor!

2. Dai examene vară de vară. N-ai timp să faci insolație pe plajă!

3. Program de lucru flexibil! Un an prinzi post, un an stai pe bară...

4. Colectiv de lucru tânăr! Exclusiv în clase!

5. Ai permis, dar nu-ți permiți mașină. Ferit de accidente!

6. Ai primă de carieră didactică, dar nu poți să-ți iei ce vrei. Eviți viciile!

7. În cancelarie, locurile sunt rezervate. Rămâi vertical!

8. Nu te mai simți singur nici măcar pe scara profesorilor: elevii au acces nelimitat!

9. Cine ține la tine, te caută! Părinții elevilor te sună seară de seară!

10. Ești veșnic tânăr! Urci la catedră până la 70 de ani!

***

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️CATINCA RALEA......"PROFESIONISTA ÎNTREBARII"....

La data de 19 ianuarie 1981,a murit CATINCA RALEA traducătoare, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-TV. A fost fiica lui MIHAI RALEA și soția lui EMANOIL PETRUȚ....

-A fost în permanenţă o prezenţă rafinată, însă în acelaşi timp neîndurătoare cu obtuzitatea şi suficienţa, dar de o mare generozitate cu cei care demonstrau inteligenţă şi profesionalism. Adesea numită „PROFESIONISTĂ A ÎNTREBARII ”, CATINCA RALEA a fost apreciată pentru fineţea şi eleganţa apariţiei dar şi pentru profesionalismul şi ineditul cu care îşi gândea şi realiza interviurile.

-A rămas, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a dat cultura românească în secolul trecut.

-CATINCA RALEA s-a născut la BUCUREŞTI, la 5 septembrie 1929, fiind fiica IOANEI (născută SUCHIANU) şi a esteticianului şi sociologului MIHAI RALEA, doctor în drept şi filosofie, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din IAȘI, membru al Academiei Române, director al revistei „VIAȚA ROMÂNEASCĂ ”. Totodată a fost soţia marelui actor EMANOIL PETRUŢ – pe care l-a înconjurat cu sprijin total şi o dragoste infinită – şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D. I. SUCHIANU.

-A urmat cursurile secundare în STATELE UNITE şi a absolvit Facultatea de limbi romanice şi clasice, secţia limba şi literatura franceză a Universităţii din BUCUREŞTI (1949 – 1953). 

-CATINCA RALEA devenise o excelentă vorbitoare în limbile germană, franceză şi engleză.

În tinereţe a fost căsătorită, pentru o scurtă perioadă, cu VALENTIN LIPATTI, profesor şi diplomat, fratele marelui pianist şi compozitor DINU LIPATTI.În anul 1953 se angajează la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate (REPS) a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei din anul 1968.În 1957 debutează ca traducătoare cu „Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett.Traduce, în colaborare cu Eugenia Câncea, în anul 1960 „Tess d’Urberville”, a lui Thomas Hardy, iar în 1964 volumul „Moara de pe Floss”, autor George Eliot.Tot în 1964 apare traducerea cărţii lui J.D. Salinger „De veghe în lanul de secară”, realizată în colaborare cu Lucian Bratu.

În anul 1967 realizează alte două traduceri – D.H. Lawrence „Parfum de crizanteme” şi volumul lui Truman Capote, „Harfa de iarbă şi alte povestiri”, în colaborare cu Constantin Popescu.Un an mai târziu traduce „Centaurul”, creaţia lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, „Vă place Brahms ?”, al lui Francoise Sagan, iar în 1975 traduce „O poveste cu un hobbit”, autor J.R.R. Tolkien, în care ea s-a străduit să identifice elementele comune culturii populare engleze şi folclorului românesc şi astfel să creeze o lume familiară cititorului de la noi, trolii devenind uriaşi, orcii gnomi, elfii iele, iar dragonul Smaug zmeu.În 20 iulie 1969, realizează, alături de crainicul Ion Ghiţulescu, transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii Apollo 11.

-Jurnalista a realizat interviuri radio şi TV cu un număr impresionant de personalităţi din toate sferele vieţii sociale, din ţară sau străinătate: SAMUEL BECKETT, WILLIAM SAROYAN, SAUL BELLOW, HENRY MOORE sau MARSHALL MCLUHAN, HENRY KISSINGER, EDWARD HEATH, CHRISTIAN BARNARD, LOUIS ARMSTRONG, DUKE ELLINGTON, GRIGORE MOISIL, YEHUDI MENUHIN, ARTHUR RUBINSTEIN, MARGARET THATCHER, EDWARD KENNEDY etc.A publicat interviuri, traduceri şi comentarii, mai cu seamă în revista „Secolul 20″.

-La radio a susţinut mult timp o rubrică de comentariu vizând dinamica vieţii internaţionale, alături de colegul său FLORIN HERA, fost redactor-şef adjunct la Redacţia emisiunilor pentru străinătate (REPS), un excelent comentator de politică externă.

-A trecut la cele veşnice, în urma unei crize de astm, la 19 ianuarie 1981, la BUCUREŞTI, la doar 52 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul BELLU.

-În anul 1983 – chiar în anul în care şi soţul ei, EMANOIL PETRUŢ, se stingea la doar 51 de ani -, apar la Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ, postum, traducerile volumelor lui LAWRENCE DURRELL – „JUSTINE ” şi „BALTHAZAR ” şi prima jumătate a „CVARTETULUI din ALEXANDRIA ”, proiect dus la bun sfârşit apoi de a altă strălucită traducătoare, ANTOANETA RALIAN, care a adus publicului versiunea în limba română a celelalte două volume scrise de Durrell, „MOUNTOLIVE ” și „CLEA ”.

-În amintirea acestei personalităţi de o rarisimă cultură, Societatea Română de Radiodifuziune a numit una din sălile de conferinţe a instituţiei „CATINCA RALEA ”, jurnalista şi omul de cultură cu un farmec personal fabulos, atât de deschis, popular, direct, nesofisticat şi camarad de nădejde.

Surse:

http://www.radioiasi.ro/.../in-memoriam-catinca-ralea/

preluare:Genovica Pârvu 

@ toată lumea

***

 

SONET LXVI (Eminescu)

Flori de tei cad rânduri, rânduri, Eminescu e-n români!

Printre valurile vremii el prin versuri ne învață,

Ramuri bat din nou în geamuri să ne limpezească-n ceață.

Când izvoarele suspină versul lui cu dor îngâni.

Iar Luceafărul veghează al nost neam în astă viață.

Codrul de-l păstrăm al nostru, vom fi mâine noi stăpâni

Peste lacul cel albastru, peste tot. De ce amâni

Tu, române, să fii falnic? Nu ceda când clipa-ngheață!

Căci avem din el o zestre, flori albastre și părinți

Și or trece anii-n grabă ca nori lungi și se vor duce.

Nu ceda, nu-ți fie teamă! Nu trăi în suferinți!

Căci de-acolo el veghează și ne cară-a noastră cruce

Și își plânge-acolo neamul, limba noastră printre sfinți

Și se roagă printre rime s-avem aripi la răscruce.

Versuri: Gabriela Botici 

Volumul: Pe strada gândurilor - Editura Fast Editing 2024

Foto: mihai-eminescu.ro

***

 S-a întâmplat în istorie... pe 16 ianuarie!

-27 î.Hr.: Senatul roman îi acordă lui Gaius Julius Caesar Octavianus titlul de Augustus, marcând începutul Imperiului Roman.

-1605: Prima ediție a El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes este publicată la Madrid, Spania.

-1632: Are loc ședința de anatomie ținută la Amsterdam, între breasla chirurgilor; corpul este al unui criminal executat prin spânzurare (Adriaan Adriaanszoon, sub pseudonimul de “Aris Kindt”). Rembrandt va picta în același an “Ora de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp”.

-1919: Intră în vigoare un amendament la Constituția SUA care interzice fabricarea și consumul băuturilor alcoolice ("Legea prohibiției"), în vigoare până la 5 decembrie 1933.

-1946: George Călinescu începe la Facultatea de Litere din Universitatea București, cursul "Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică" cu lecția de deschidere intitulată "Sensul clasicismului".

-1965: Reprezentanțele diplomatice ale României și Danemarcei sunt ridicate la nivel de ambasadă.

Sursa: #MuzeulAurelLazar

***

 De ziua de Sfânt Voievod a lui Mihai Eminescu. Nicolae Steinhardt: Îl iubesc pe Eminescu. 

Tot astfel, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc“

“Pe ziua de Sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo Ion Gheorghiţă, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-au sărutat mâna şi au spus: Părinte, Să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mânăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi…”

Nicu Steinhardt: Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej

Redăm în exclusivitate „Mărturisirea“ de mai jos, poate una din cele mai frumoase scrieri semnate de Nicolae Steinhardt despre Eminescu și fenomenul românesc. 

MĂRTURISIRE

Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară?

Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viața Românească“, în „Caiete critice“, în volumul „Escale în timp și spațiu“ și „Prin alții spre sine“, în cuvîntul înainte la „Eminescu și abisul ontologic“ de Svetlana Paleologu-Matta.

Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej.

Știu bine că am scris copilării și banalități dar cu teamă, dragoste, credință și adînc respect. Așa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate și poftă de fală să-mi fie iertat.

Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă. Nu uit, cînd sunt în București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, operă a sculptorului D. Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declarație unilaterală de voință, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic și neîndeptățit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justificare, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc“.

Și apoi Eminescu, prin fermitate și curăția caracterului, îmi e sprijin de nădejde în credința că poporului român îi e menit a se împărtăși în cultură și în viața spirituală de o soartă cu mutl deasupra mediocrității, acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hașdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade și Constantin Noica.

Cît de fericit sunt că mi-ați dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea despre Eminescu și fenomenul românesc.

Nicolae Steinhardt

Mănăstirea Rohia

24 martie 1989 (Confesiune făcută cu șase zile înainte de a trece la Domnul – 30 martie 1989)

Originalul acestui text se află în Arhiva Fabian Anton

Sursa: Mihai-Eminescu.ro

***

 

ALEXANDRU IOAN CUZA, primul domnitor al ROMÂNIEI moderne, născut la BÂRLAD, a avut doi copii cu o amantă, ELENA MARIA (CATARGIU) OBRENOVICI. Soția lui CUZA, ELENA, care nu a putut avea copii, i-a adoptat și i-a crescut ca pe proprii ei copii la PALATUL de la RUGINOASA a lui ALEXANDRU IOAN CUZA.

-Primul dintre ei, DIMITRIE, s-a îndrăgostit de o slujnică de la palat iar când iubita lui a fost alungată de către mama lui adoptivă, el s-a sinucis prin împușcare, avea doar 23 de ani....😢 

-Cel de-al doilea, ALEXANDRU, s-a căsătorit cu MARIA MORUZI. Suferea însă de o malformație congenitală la inimă și avea și tuberculoză, astfel a murit 😢chiar în luna lui de miere, în SPANIA, avea doar 27 de ani.....MARIA MORUZI era strănepoata domnitorului fanariot ALEXANDRU MORUZI, care l-a ucis pe IONIȚĂ CUZA, ispravnic al Ținutului VASLUIULUI, un străbun de-al lui ALEXANDRU IOAN CUZA.

-În această imagine o aveți pe MARIA (MORUZI) CUZA, împreună cu fiul ei, GHEORGHE I. BRĂTIANU, dintr-o relație cu marele om politic IONEL BRĂTIANU. Acesta s-a căsătorit cu ea doar pentru a recunoaște astfel copilul dar a divorțat chiar a doua zi. GHEORGHE I. BRĂTIANU a copilărit la PALATUL lui CUZA de la RUGINOASA și în CASA POGOR din IAȘI. Istoria e de cele mai multe ori chiar mai captivantă decât cea mai nemaipomenită telenovelă, nu-i așa?... 🙂

preluare:Tesalut Vaslui 

@ toată lumea

***

 Când i s-a cerut să-i dezvăluie secretele ei de frumusețe,

Audrey Hepburn a scris acest frumos text care a fost citit și la înmormântarea sa.

„Pentru a avea buze atractive, spune cuvinte amabile.

Pentru a avea un aspect iubitor, uită-te la partea bună a oamenilor.

Pentru a arăta subțire, împărtășiți-vă mâncarea cu cei flămânzi.

Pentru părul frumos, lăsați un copil să-și treacă degetele o dată pe zi.

Pentru a avea o postură frumoasă, mergeți știind că nu sunteți niciodată singuri, pentru că cei care vă iubesc și v-au iubit vă însoțesc.

Oamenii, chiar mai mult decât obiecte, trebuie reparate, răsfățate, trezite, dorite și salvate - nu renunțați niciodată la nimeni.

Amintiți-vă, dacă vreodată aveți nevoie de o mână, aceasta va fi găsită la capătul ambelor brațe. Pe măsură ce îmbătrânești, vei descoperi că ai două mâini, una pentru a te ajuta și a doua pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Frumusețea unei femei nu este în hainele pe care le poartă, în față sau în modul în care își fixează părul. Frumusețea unei femei este văzută în ochii ei, deoarece aceasta este ușa deschisă a inimii sale, sursa dragostei ei.

Frumusețea unei femei nu stă în machiajul ei, adevărata frumusețe a unei femei se reflectă în propriul suflet. Gândirea dă dragostea, pasiunea pe care o exprimă.

Frumusețea unei femei crește odată cu anii "🌺

Sursa: net