Springfarma.com – O toamnă precum o primăvară

Visez... Visez că este primăvară... Din nou primăvară... Da, tocmai anotimpul în care toată natura renaşte. Acel anotimp cu care empatizez din plin, căci în momentul în care natura renaște într-o explozie de lumină și culori, aer proaspăt și arome, sunete și senzații, simt cum tot organismul meu renaște... În primul rând renaște psihicul... Din plin... Dar renașterea psihicului este dublată de renașterea fizică.

Privesc pe geam și visul dispare, odată ce mă trezesc la realitate. Privesc pe geam și imaginea care îmi apare este cea de toamnă aproape târzie. Culorile se schimbă de la o zi la alta, de la o oră la alta, de la o clipă la alta. Verdele odinioară crud al frunzelor devine ba galben, ba ruginiu, căpătând treptat-treptat culoarea pământului din ce în ce mai rece și mai neprimitor. Natura se îndreaptă spre pieire în speranța unei renașteri din propria degradare, confirmând faptul că totul aparenta pieire este de fapt doar o trecere spre altă viață.

Privesc pe geam la toamna de afară și încerc să-mi readuc primăvara în trup și suflet. Mă înarmez cu o doză puternică de stimulente pentru imunitate de la springfarma.com și treptat încep să simt că răceala toamnei începe să mă afecteze din ce în ce mai puțin. Mă retrag apoi La Cabine-le frumuseții pentru a da un plus de strălucire părului pe care vreau să-l fac să fluture liber prin aerul proaspăt de afară.

Știu că timpul trece invariabil într-o singură direcție: ÎNAINTE! Și tot invariabil anotimpurile se succed cu repeziciune. Uneori vedem doar fața mai puțin plăcută a lor, cum ar fi aspectul sumbru și rece al toamnei sau aerul alb și înghețat al iernii, uitând totuși să privim momentele pline de farmec ale fiecărui anotimp. Oare cum ar fi să vedem prin aerul înghețat al iernii steluțele strălucitoare de ninsoare și dantelăria delicată de promoroacă ce se lipește de ramurile goale și reci ale copacilor? Și oare cum ar fi să vedem cum în zilele sumbre și mohorâte ale toamnei se schimbă culorile ce îmbracă rămurișul pomilor, de la verdele puternic spre galben, arămiu sau ruginiu, în schimbare continuă, până când ramurile își aruncă îmbrăcămintea pe pământ, frunză cu frunză, pentru a-i fi acoperământ și hrană pentru mai târziu?

Este adevărat: primăvara și mai apoi vara ne oferă alimente proaspete, pline de nutrienți, mereu altele... și altele... Dar toamna ne oferă ceva în plus: o abundență de produse ce strâng în ele tot ceea ce au acumulat mai mult și mai bun din seva pământului, din razele soarelui și din lacrimile cristaline ale cerului căzute sub formă de ploaie. Le putem consuma din belșug chiar imediat ce au fost culese sau le putem conserva pentru mai târziu, pe tot parcursul iernii, pentru a ne fi sursă de energie și vitalitate pentru mai târziu. Și putem extrage din ele esența de minerale și vitamine, concentrându-le în esențe tari puse în fiole mici, tot pentru a le folosi atunci când organismul nu mai reușește să-și procure din hrana cea de toate zilele tot ceea ce are nevoie pentru a supraviețui în cele mai bune condiții.

Sunt multe feluri de a face din toamnă primăvară și de a ne bucura de ea, de viața ce ne-a fost dată. Dar cel mai bine este să le adunăm pe amândouă, toamnă și primăvară, într-o „primătoamnă” în care să adunăm la un loc farmecul ambelor anotimpuri.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Parchetul perfect pentru mine, pentru casa mea

 Locuiesc într-un apartament ... cu zece ani și jumătate mai „tânăr” ca mine. Un apartament excepțional dealtfel, care îmi satisface nevoile de trai în foarte mare măsură, dar care ar avea nevoie, la anumite intervale de timp, de anumite (re)amenajări și renovări.

În momentul în care m-am instalat aici (până atunci locuiseră în el bunicii și o mătușă), am investit în el atât cât s-a putut și a fost absolut necesar în acel moment. Destul de mult ca timp și bani, dar nu mi-a părut rău.căci am reușit să locuiesc foarte confortabil în acele vremuri.Deși încă s-ar mai fi cerut ceva lucruri de făcut, realizarea lor se putea amâna pentru o dată ulterioară.

Au trecut anii și am început să mă gândesc că era cazul pentru noi investiții în locuință. Am avut răbdare și nu m-am grăbit. M-am gândit că pentru unele investiții era necesară oarecum și coordonarea cu vecinii de pe scară sau cel puțin cu cei de deasupra și cel de dedesubt. Alte investiții pentru amenajarea locuinței însă puteam să le fac independent de ceilalți. Și totuși ideea era că puteam investi mult mai eficient și comod dacă aș fi făcut mai multe lucrări simultan.

Deja ceva investiții am reușit să fac, în sensul izolării termice a locuinței, cel puțin la exterior, precum și refacerea izolării balconului, atât cât se putea face. Era puțin, relativ puțin, dar s-au simțit efectele benefice ale lucrărilor: cheltuielile de încălzire ale locuinței au diminuat sensibil.

Desigur, se vor mai cere ceva investiții în anii următori. Aparatura electrocasnică și instalațiile sanitare s-au cam uzat în timp și la un moment dat vor ceda, așa că se cam cer schimbate la un moment dat. Dar se mai poate aștepta un timp. Deocamdată se cer ca primă investiție în amenajarea locuințelor doar două lucruri:

• văruirea, chiar și parțială, a locuinței
• înlocuirea mochetei de pe hol cu altceva care să acopere cimentul existent din momentul inițial

Dacă văruirea pereților este absolut necesară la anumite intervale de timp și era firesc să mă gândesc la o asemenea lucrare la un moment dat, ideea eliminării mochetei de pe hol și montarea de gresie sau parchet în loc a încolțit în mintea familiei de ceva ani buni. Dar până acum nu a fost să fie. Și totuși lucrarea se impune din ce în ce mai stringent pe măsură ce timpul trece. Și iată de ce...

O mochetă sau un covor existent în casă reprezintă potențiale depozite de praf care trebuie înlăturat periodic pentru a nu pricinui disconfort. Asta înseamnă fie înlăturarea prafului, scamelor și firelor de păr adunate cu o mătură, ceea ce este destul de dificil și destul de ineficient, fie cu ajutorul aspiratorului, fie prin scoaterea afară și scuturat bine a tot ceea ce înseamnă mochetă sau covor. Ori tocmai aici intervine dificultatea, căci atât covoarele cât și mocheta sunt, în principiu, destul de mari și de grele, ca atare greu de manipulat, fie pentru a fi scuturate de praf, fie pentru a fi chiar spălate și întinse la uscat și apoi puse la locul lor.

Problema covoarelor s-a rezolvat oarecum în timp, căci am fost nevoită la un moment dat să înlocuiesc covoarele vechi mai masive cu covoare noi, ceva mai mici. Dar mocheta de pe hol a rămas la locul ei. Aceeași mochetă veche și relativ uzată, care se scămoșează din ce în ce mai masiv și se impregnează din start cu praful adus în casă fie și doar pe tălpile pantofilor. Și nu este doar atât... Căci nu este vorba doar de o singură bucată de mochetă, ci de bucăți mai multe care să acopere cât de bine posibil un hol lung, îngust și întortocheat. Nu numai greu de manevrat ci și un pericol pentru deplasarea pe hol, căci te poți oricând împiedica de marginile bucăților de mochetă eventual deplasate sau deformate.

Dar ce pot pune în loc? Inițial a apărut ideea gresiei, ca fiind mai ușor de curățat cu apă și detergent. Numai că ulterior ne-am gândit că gresia ar putea îngreuna oarecum structura de rezistență a clădirii. Așa că ideea parchetului a părut a fi ceva mai bună.

Dacă un parchet de lemn masiv ar fi mai potrivit pentru camere, pentru hol aș putea alege n parchet triplu stratificat sau o pardoseală SPC, mult mai ușor de montat, cu o greutate mai mică și la fel de ușor de curățat, de întreținut și de schimbat la nevoie. În plus dă o senzație de căldură la nivelul picioarelor, spre deosebire de gresie, care pare extrem de rece și neprimitoare. În plus nu este necesar să fie acoperit cu material textil de tip covor sau mochetă, iar aspectul este cu mult mai elegant.

Deocamdată aștept momentul oportun să fac lucrarea dorită și absolut necesară. Poate în vara care vine...

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Tips & tricks esențiale despre bijuteriile cumpărate online

 Fiecare femeie este, în felul său, o bijuterie unică. Elegantă și versatilă, se pliază oricând, oricum și oriunde pe orice rol asumat spontan sau elaborat. Deși este una și aceeași, pare mereu altă persoană în ochii celor care o privesc și o admiră.

Orice transformare spectaculoasă se face cu puțin ajutor. Uneori doar puțin, foarte puțin ajutor. Machiajul și vestimentația sunt cele mai la îndemână ajutoare într-ale transformării. Până și cel mai mic accesoriu poate crea un efect spectaculos asupra transformării de imagine. Și nu numai...

Cele mai frumoase și de efect accesorii sunt bijuteriile din metale prețioase asociate adesea cu pietre prețioase și semiprețioase. În acest sens, bijuteriile din argint se pretează excelent la asocierea de pietre prețioase șlefuite diferit și montate singure sau în combinații diverse. Argintul pune în valoare, prin contrastul de culoare, strălucirea și nuanțele de culoare ale cristalelor, accentuându-le.

Mulți dintre noi preferă să cumpere bijuteriile direct din magazinele fizice, tocmai pentru că pot fi probate direct, atât ca dimensiune cât și ca asortare la culoarea pielii sau a vestimentației. În ultimul timp însă achiziționarea bijuteriilor se poate face și online.Avantajul? Pot veni rapid, extrem de rapid, chiar din magazinele aflate, fizic, la distanțe mult prea mari pentru a putea fi vizitate direct, mai ales atunci când timpul ne presează. În plus, bijuteria poate fi ambalată direct ca un cadou surpriză oferit persoanei dragi.

Cumpărarea online a inelelor de argint poate părea riscantă dacă ne gândim că inelul nu poate fi probat înainte de a fi cumpărat. Și totuși dezavantajul se poate transforma în avantaj. Să ne gândim că de multe ori inelele sunt produse, prezentate și vândute în diverse dimensiuni, astfel că diferența dintre inel și deget se reduce simțitor dacă alegem mărimea necesară. În plus, se poate ține cont că inelul se poate purta pe oricare dintre degete, adaptându-se la dimensiunea degetului. Și mai mult încă... inelul poate fi modificat la orice atelier de bijuterii pentru a se ajusta dimensiunea acestuia la dimensiunea degetului pe care se vrea a fi purtat.

Și dacă la inelele de argint se adaugă o pereche de cercei și un colier din argint cu același design, se poate oferi un set complex și complet de bijuterii care pot fi purtate atât separat cât și împreună. Cu cât mai multe seturi și mai complexe, cu atât mai multe variante de combinare a bijuteriilor între ele si de asortare a acestora la vestimentație.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Halloween… în stil Franke

Copii fiind, organizam adesea petreceri mai mult sau mai puțin haioase ale timpului liber. Cel mai adesea era vorba de jocuri în aer liber, la orele care ne avantajau pentru a putea face totul la vedere, fără să ne furișăm sau să fim mult mai discreți ca de obicei. Dar erau și mici escapade mai discrete atunci când obțineam acces la unele locații mai ferite de ochii lumii. Fie că găseam o ocazie mai deosebită de a ne întâlni undeva pentru relaxare și distracție, fie că o făceam pur și simplu, ne foloseam toată imaginația de care dădeam dovadă pentru a încropi ceva atractiv pentru noi, fie că erau petreceri pe o anumită temă, fie că era vorba de o petrecere oarecare.

Acum, adulți fiind, trăim oarecum alte vremuri, având o mai mare deschidere spre exterior, spre surse de inspirație diverse mai ales pentru petreceri pe diverse teme. Deschiderea largă spre lume ne-a făcut să împrumutăm diverse obiceiuri și tradiții de pe alte meleaguri, pe care le practicăm între noi, cu toate că nu sunt întru totul caracteristice acestor meleaguri. Sau poate că da, există anumite puncte comune dacă cercetăm și comparăm diverse obiceiuri populare de aici și de pretutindeni.

Una dintre sărbătorile adoptate din alte părți și al cărei moment tocmai se apropie ar fi sărbătoarea de Halloween. Cum nu mai suntem chiar copii și nu ne mai permitem așa ușor să facem ceva într-un stil copilăresc, extrem de fantezist, Ne+ar tenta o petrecere mai mult sau mai puţin obişnuită, dar cu un meniu mai deosebit, cu feluri de mâncare ceva mai picante ca de obicei şi cu mult mai multă culoare.

Noroc că am parte de o bucătărie modernă, ca de revistă, dotată cu electrocasnice Franke, comandate de pe Franke magazin online (https://www.frankemagazinonline.ro/). 

Aproape că nu mă pot dezlipi de acea chiuvetă Franke extrem de comodă. Ce m-aș fi făcut fără ea? Mai ales că am atâtea vase de spălat pline de grăsime și de sosuri picante și extrem de pigmentate de culoare. 

Iar plita Franke este aprinsă non-stop de ore bune, încărcată cu tot felul de oale și tigăi din care se revarsă aburi denși plini de arome îmbietoare.

Tot meniul este bazat pe carne. Cât mai multă carne. Cu sosuri și condimente din belșug. Gusturile se amestecă: dulce cu picant, sărat cu iute-amărui... Totul curge, totul se revarsă din tigăi în farfurie. Pe măsură ce mănânci, parcă ai mânca și mai mult, mereu altceva.

Petrecerea se pierde târziu în noapte. Cu voie bună din belșug. Oare ce vom face anul viitor?

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Poveste tragică de dragoste

 Poveste (tragică) de dragoste... 

❤

S-au cunoscut în anii '50, într-un Bucureşti sovietizat. El, poet la început de drum. Ea, solistă la Operă. El, condamnat la puşcărie politică. Ea l-a scos de acolo. S-au iubit o jumătate de secol! Apoi el a plecat Dincolo. Ea n-a rezistat. I-a cerut iertare 'Zămislitorului', a luat un pumn de somnifere şi s-a dus după el...

Balerina IRINEL LICIU şi poetul ŞTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ 

Se găsiseră puţin după finalul marelui război. Bucureştiul era împresurat de sovietism. El se dăduse jos dintr-un tren de Ardeal, poet minor, simbrie microscopică, gazetar la o revistă culturală. Ea era Everestul. Vedetă. Studiase la Moscova şi Leningrad. Maurer și

Bodnăraş, apostolii lui Stalin, îi dădeau târcoale. Se tutuia cu Constantina si Lica Gheorghiu, fiicele lui Dej. El împărţea o masă şi o cameră închiriată cu un balerin. Aşa a cunoscut-o. Iubirea dintre o zeiţă şi un muritor. În 1957 el uita să-şi pârască la Securitate un coleg de la „Teatru”. Acesta glăsuia că ar fi bine ca revoluţia maghiară să se extindă şi peste graniţă. E arestat. Puşcărie politică. Irinel intervine. Sus, sus de tot. Poetul iubit e eliberat în februarie 1958… După eliberare, purtând stigmatul de fost deţinut politic, trăieşte, o bună perioadă „ca un parazit” fiind întreţinut de Irinel Liciu, „Ani de zile, după căsătorie, am fost prinţ consort”,

mărturisea, într-un interviu, Ştefan Augustin Doinaş. „Pur şi simplu m-a întreţinut, trăiam pe spinarea ei”. Irinel era în vogă. El mergea, ascuns sub pălărie şi palton, să o aştepte la ieşirea de la Opera. Era un proscris. Ea primise titlul de 'Artist Emerit al Poporului' din

mâinile lui Gheorghiu-Dej. 

Poetul o cere de soție după un an de la ieșirea din închisoare. Balerina își împlinește cel mai frumos vis și devine soţia lui Ştefan Augustin Doinaş. Dar, pe măsură ce viaţa ei de familie părea că se consolidează şi fericirea părea să se stabilească definitiv în viaţa ei, prim solista de la Opera din Bucureşti începea să aibă probleme în carieră iar, în cele din urmă, a fost nevoită să renunțe la dans.Pe 12 februarie 1970 marea balerină dansează pentru ultima oară. Acelaşi rol ca la debut - Lebăda Albă. Cercul este închis. De aici

înainte ea își rezervă tot timpul pentru Doinaş… Gloria ei a apus. A poetului, prinde a urca. Într-o seară, zămisleşte „Mistreţul cu colţi de argint”. I-o citeşte soaţei. E prima care aude probabil una dintre cele mai frumoase poezii din Literatură noastră. Dar scriitorul nu

e statornic, are drag de alte femei, deşi iubirea partenerei e infinită. Irinel află, e ceva ce o macină. Atâta dragoste, un Univers de dragoste şi el înşală ! Pentru prima dată își face bagajele. Doinaş simte că a înfuriat până şi pe Zeii olimpieni. Se pune la birou şi reușește o altă capodoperă : „Azi ne despărţim” 

„Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.

Stând la început de anotimp fermecat,

astăzi ne despărţim

cum s-au despărţit apele de uscat”. 

Dar dragostea ei arde. Irinel se întoarce. De fapt, unii zic că nici nu a plecat. 1989 îi prinde împreună. Cum au fost şi în 1977 şi în 1968. Scriitorii îl propun pentru Nobel. Academia Română îl primeşte cu braţele deschise. Apoi… Apoi vin accidentele vasculare şi tonele de medicamente. Cancer.Mai poate merge greu cu un baston. Are 80 de ani şi el ştie asta. Vineri spre sâmbătă, 25 mai 2002. Pe masa de operaţie. Infarct. Scurt ! Doctorul Irinel

Popescu a chemat-o pe Irinel Liciu l-a spital. Nu i-a spus de ce. A înţeles ea acolo. Se stinsese la 80 de ani şi o lună. Din acest timp, 50 fuseseră împreună. N-a plâns, n-a jeluit, nu s-a dat în spectacol.

S-a întors acasă. S-a aranjat, s-a dat cu fard . Ştia că atunci când barcagiul Charon te trece Styxul, râul mitologic care separă lumea celor vii de lumea morților, trebuie să te arăţi frumoasă şi nerădbătoare pentru întâlnirea cu cei dragi. Cu cel drag…

S-a dus la biroul lui Doinaş. A surâs o secundă. „Aceeaşi dezordine monumentală”… A luat stiloul lui şi a aşternut pe o coală de hârtie 16 cuvinte. Cele mai frumoase şi mai tragice din Istoria iubirilor noastre. Apoi a strâns pumnul, pentru ultima oară. L-a golit, cu un pahar de apă. Era plin cu somnifere. A găsit-o menajera, a doua zi de dimineaţă...

Patriarhia Română, înmuiată în faţă acestei profunde tragedii din Lumea noastră, le-a dat voie să păşească dimpreună pe tărâmul Veșniciei fiind de acord să aibă slubă religioasă, cu toate că Irinel – fiind sinucigașă, păcat extrem – nu ar fi avut acest drept. Au fost înmormântaţi dimpreună, cu salve de tun, cu fanfară, pe Aleea Academicienilor, din Bellu, ceea ce spune multe… De fapt, spune totul. Cele 16 cuvinte scrise de Irinel erau acestea: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide !”

P.S. Povestea asta, pe cât de tristă, pe atât de frumoasă în tragismul ei, îmi evocă cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura universală, "Romeo și Julieta".

(text preluat)

Ziua bună se cunoaște după cafeaua de dimineață

Mi-am ales (din fericire!) o meserie frumoasă, cea de medic, care m-a atras de la început și care mi-a plăcut din prima întâlnire cu aceasta. Desigur au fost și momente mai puțin plăcute, uneori stresante, dar am reușit să depășesc neplăcerile inerente și să transform stresul în ceva constructiv, într-o lecție de viață personală și profesională.

Încă de la începutul pregătirii, care trebuie să recunosc că durează toată viața, căci mereu este de învățat ceva nou și de consolidat cunoștințele și noțiunile deja asimilate, am simțit că nu pot duce greul pregătirii fără un aport crescut de energie. Astfel. pe lângă o alimentație ceva mai bogată caloric în perioadele de învățat intens am recurs și la un aport de substanțe excitante, energizante, care să-mi stimuleze energia pe timp scurt. Dacă la început am recurs la ceai negru, ulterior verde, plus ciocolată și cacao, ulterior am fost nevoită prin forța împrejurărilor să recurg și la cafea.

Inițial nu m-am preocupat de calitatea deosebită a cafelei. Important era să fie acel lichid fierbinte, tare, aromat și... la un preț relativ accesibil. În acele vremuri, piața de cafea din România nu era atât de dezvoltată, de abundentă și de variată încât să am pretenții mult prea mari față de posibilitățile mele de la acel moment. Treptat-treptat am mărit relativ doza ingerată, adaptând-o nevoilor și... plăcerii asociate unei pauze de relaxare și de încărcare cu energie.

 Cafeaua a fost mereu la loc de cinste în familia noastră. Dacă la început am procurat cafeaua boabe, vrac, proaspăt prăjită, fie că o luam gata prăjită, fie că procuram boabele verzi pe care le prăjeam acasă, oarecum artizanal, apoi le măcinam în cantitatea pe care o puteam consuma în momentul respectiv, tocmai pentru a nu-și pierde savoarea. Ulterior am început să cumpărăm cafeaua ambalată, fie că era cafea boabe, fie că era cafea măcinată. Important era însă să fie cafea proaspăt prăjită sau ambalată corespunzător, în așa fel încât să nu-și piardă savoarea.

Aproape niciodată nu beam cafea imediat după trezire. Întotdeauna sau aproape întotdeauna lăsam organismul să reușească să se trezească și să-și intre în ritm alert în mod cât mai natural cu putință. Astfel, prima doză de cafea, dacă nu reușeam s-o înghit spre mijlocul dimineții, o serveam cel puțin după o oră și jumătate până la două ore după trezire, urmând să mai beau o cafea la câteva ore bune după prima, cumva spre prânz sau chiar după amiază, tocmai pentru a mă putea simți plină de energie pentru cât de mult timp posibil, chiar până spre seară.

Dacă la început eram focusată, în ceea ce privea cafeaua, mai ales pe cantitate și pe un preț relativ accesibil, odată cu înaintarea în vârstă am început să fiu cât de cât atentă și la calitatea cafelei. Fie că este cafea boabe sau măcinată, îmi place să simt aroma cafelei proaspăt prăjite, fie că este preparată la ibric, la cafetieră sau la espressoare de diverse tipuri. Chiar dacă nu iau cafea de specialitate de la un magazin de cafea tradițional, recunosc că, deși nu sunt pretențioasă, totuși rămân fidelă acelor mărci de cafea care m-au cucerit de la prima ceașcă de cafea savurată.

Timpul trece extrem de repede. Și ca mâine mă voi vedea în postura de „tânără pensionară” care deja nu mai trăiește din plin stresul ritmului alert de muncă. Și totuși mă imaginez chiar în postura de bătrânică ce-și citește cărțile preferate în căldura propriului cămin în compania unei cești aburinde de cafea aromată, proaspăt prăjită, ascultând muzica preferată, emisiunile preferate la radio sau urmărind în tihnă un film bun sau o piesă de teatru.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

Home, sweet home!

 Practic o meserie pe care am învăţat-o cu plăcere. Și poate tocmai de aceea nu mi se pare tocmai o corvoadă munca mea de zi cu zi. Și, cu toate acestea, atunci când oboseala se face resimțită, abia aștept să ajung, în fine, ACASĂ... Acel ACASĂ unde încerc să mă odihnesc, să mă relaxez, să-mi încarc bateriile cu energia necesară efortului de muncă din ziua/zilele următoare.

Ajunsă acasă, încerc să pătrund în universul bibliotecii pentru a mă detașa de cotidian și de a pătrunde într-o lume nouă, total nouă. Și totul se transformă magic, de parcă toată locuința se transformă total cu ajutorul magiei dată de FAVI.ro...

Mă așez pe canapeaua din sufragerie cu privirea îndreptată spre bibliotecă. Cărțile parcă se revarsă spre mine, năvălind cu toatele, parcă voind să mă acopere cu totul, pagină cu pagină. Deși stau unele peste altele, unele în fața celorlalte, de mă mir cum de reușesc să mai încapă nu doar în bibliotecă ci în toată casa, nu mi se par deloc prea multe. Dimpotrivă, parcă aș vrea să fie din ce în ce mai multe, noi sau vechi, cu parfumurile lor diferite în raport de vechime, dar la fel de atrăgătoare. Aș vrea să le țin în mână, simțind căldura coperților ce se vor a fi deschise, să simt textura paginilor pe care le întorc una după alta, pe măsură ce le citesc. Cănile de ceai fierbinte pe care le-am pus fierbinți pe măsuța din fața mea, pentru a simți aroma aburilor de ceai ce se ridică alene din ele, se răcoresc pe nesimțite încă înainte de a începe să fie băute.

Parcă nu mai contează dacă sunt singură în casă sau mai este cineva cu mine. Lumea în care am pătruns treptat-treptat este acea lume plina de magie a poveștilor dintre pagini. Aproape că nu mai văd scrisul de pe paginile cărților, căci literele de pe pagini se amestecă între ele, cuvintele se amestecă printre rânduri și totul prinde viață prin imagini, sunete, parfumuri, texturi ale materiei topită în spiritul poveștilor. Timpul trece altfel, pe măsură ce mă afund în magia cititului,de parcă aș fi alunecat pe alte tărâmuri unde viața, timpul și spațiul au cu totul alte dimensiuni

Nici nu știu cum trece timpul și se face (deja!) seară. Mă retrag în dormitor cu gândul la culcare și la somn, dar tot cu cartea-n mână. Nu o las decât când reușesc să o termin sau când ochii mi se închid și nu mai pot citi. Și mă retrag în întunericul nopții visând... povești. Nu neapărat poveștile din cărțile citite sau din cele pe care, poate, le voi citi în viitor. Doar povești transpuse în visele ce-mi vor reface organismul și-l vor încărca cu energia și liniștea necesară pentru munca de a doua zi.

Articol scris pentru SuperBlog 2021