Mi-am ales (din fericire!) o meserie frumoasă, cea de medic, care m-a atras de la început și care mi-a plăcut din prima întâlnire cu aceasta. Desigur au fost și momente mai puțin plăcute, uneori stresante, dar am reușit să depășesc neplăcerile inerente și să transform stresul în ceva constructiv, într-o lecție de viață personală și profesională.
Încă de la începutul pregătirii, care trebuie să recunosc că durează toată viața, căci mereu este de învățat ceva nou și de consolidat cunoștințele și noțiunile deja asimilate, am simțit că nu pot duce greul pregătirii fără un aport crescut de energie. Astfel. pe lângă o alimentație ceva mai bogată caloric în perioadele de învățat intens am recurs și la un aport de substanțe excitante, energizante, care să-mi stimuleze energia pe timp scurt. Dacă la început am recurs la ceai negru, ulterior verde, plus ciocolată și cacao, ulterior am fost nevoită prin forța împrejurărilor să recurg și la cafea.
Inițial nu m-am preocupat de calitatea deosebită a cafelei. Important era să fie acel lichid fierbinte, tare, aromat și... la un preț relativ accesibil. În acele vremuri, piața de cafea din România nu era atât de dezvoltată, de abundentă și de variată încât să am pretenții mult prea mari față de posibilitățile mele de la acel moment. Treptat-treptat am mărit relativ doza ingerată, adaptând-o nevoilor și... plăcerii asociate unei pauze de relaxare și de încărcare cu energie.
Cafeaua a fost mereu la loc de cinste în familia noastră. Dacă la început am procurat cafeaua boabe, vrac, proaspăt prăjită, fie că o luam gata prăjită, fie că procuram boabele verzi pe care le prăjeam acasă, oarecum artizanal, apoi le măcinam în cantitatea pe care o puteam consuma în momentul respectiv, tocmai pentru a nu-și pierde savoarea. Ulterior am început să cumpărăm cafeaua ambalată, fie că era cafea boabe, fie că era cafea măcinată. Important era însă să fie cafea proaspăt prăjită sau ambalată corespunzător, în așa fel încât să nu-și piardă savoarea.
Aproape niciodată nu beam cafea imediat după trezire. Întotdeauna sau aproape întotdeauna lăsam organismul să reușească să se trezească și să-și intre în ritm alert în mod cât mai natural cu putință. Astfel, prima doză de cafea, dacă nu reușeam s-o înghit spre mijlocul dimineții, o serveam cel puțin după o oră și jumătate până la două ore după trezire, urmând să mai beau o cafea la câteva ore bune după prima, cumva spre prânz sau chiar după amiază, tocmai pentru a mă putea simți plină de energie pentru cât de mult timp posibil, chiar până spre seară.
Dacă la început eram focusată, în ceea ce privea cafeaua, mai ales pe cantitate și pe un preț relativ accesibil, odată cu înaintarea în vârstă am început să fiu cât de cât atentă și la calitatea cafelei. Fie că este cafea boabe sau măcinată, îmi place să simt aroma cafelei proaspăt prăjite, fie că este preparată la ibric, la cafetieră sau la espressoare de diverse tipuri. Chiar dacă nu iau cafea de specialitate de la un magazin de cafea tradițional, recunosc că, deși nu sunt pretențioasă, totuși rămân fidelă acelor mărci de cafea care m-au cucerit de la prima ceașcă de cafea savurată.
Timpul trece extrem de repede. Și ca mâine mă voi vedea în postura de „tânără pensionară” care deja nu mai trăiește din plin stresul ritmului alert de muncă. Și totuși mă imaginez chiar în postura de bătrânică ce-și citește cărțile preferate în căldura propriului cămin în compania unei cești aburinde de cafea aromată, proaspăt prăjită, ascultând muzica preferată, emisiunile preferate la radio sau urmărind în tihnă un film bun sau o piesă de teatru.
Articol scris pentru SuperBlog 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu