Visez... Visez că este primăvară... Din nou primăvară... Da, tocmai anotimpul în care toată natura renaşte. Acel anotimp cu care empatizez din plin, căci în momentul în care natura renaște într-o explozie de lumină și culori, aer proaspăt și arome, sunete și senzații, simt cum tot organismul meu renaște... În primul rând renaște psihicul... Din plin... Dar renașterea psihicului este dublată de renașterea fizică.
Privesc pe geam și visul dispare, odată ce mă trezesc la realitate. Privesc pe geam și imaginea care îmi apare este cea de toamnă aproape târzie. Culorile se schimbă de la o zi la alta, de la o oră la alta, de la o clipă la alta. Verdele odinioară crud al frunzelor devine ba galben, ba ruginiu, căpătând treptat-treptat culoarea pământului din ce în ce mai rece și mai neprimitor. Natura se îndreaptă spre pieire în speranța unei renașteri din propria degradare, confirmând faptul că totul aparenta pieire este de fapt doar o trecere spre altă viață.
Privesc pe geam la toamna de afară și încerc să-mi readuc primăvara în trup și suflet. Mă înarmez cu o doză puternică de stimulente pentru imunitate de la springfarma.com și treptat încep să simt că răceala toamnei începe să mă afecteze din ce în ce mai puțin. Mă retrag apoi La Cabine-le frumuseții pentru a da un plus de strălucire părului pe care vreau să-l fac să fluture liber prin aerul proaspăt de afară.
Știu că timpul trece invariabil într-o singură direcție: ÎNAINTE! Și tot invariabil anotimpurile se succed cu repeziciune. Uneori vedem doar fața mai puțin plăcută a lor, cum ar fi aspectul sumbru și rece al toamnei sau aerul alb și înghețat al iernii, uitând totuși să privim momentele pline de farmec ale fiecărui anotimp. Oare cum ar fi să vedem prin aerul înghețat al iernii steluțele strălucitoare de ninsoare și dantelăria delicată de promoroacă ce se lipește de ramurile goale și reci ale copacilor? Și oare cum ar fi să vedem cum în zilele sumbre și mohorâte ale toamnei se schimbă culorile ce îmbracă rămurișul pomilor, de la verdele puternic spre galben, arămiu sau ruginiu, în schimbare continuă, până când ramurile își aruncă îmbrăcămintea pe pământ, frunză cu frunză, pentru a-i fi acoperământ și hrană pentru mai târziu?
Este adevărat: primăvara și mai apoi vara ne oferă alimente proaspete, pline de nutrienți, mereu altele... și altele... Dar toamna ne oferă ceva în plus: o abundență de produse ce strâng în ele tot ceea ce au acumulat mai mult și mai bun din seva pământului, din razele soarelui și din lacrimile cristaline ale cerului căzute sub formă de ploaie. Le putem consuma din belșug chiar imediat ce au fost culese sau le putem conserva pentru mai târziu, pe tot parcursul iernii, pentru a ne fi sursă de energie și vitalitate pentru mai târziu. Și putem extrage din ele esența de minerale și vitamine, concentrându-le în esențe tari puse în fiole mici, tot pentru a le folosi atunci când organismul nu mai reușește să-și procure din hrana cea de toate zilele tot ceea ce are nevoie pentru a supraviețui în cele mai bune condiții.
Sunt multe feluri de a face din toamnă primăvară și de a ne bucura de ea, de viața ce ne-a fost dată. Dar cel mai bine este să le adunăm pe amândouă, toamnă și primăvară, într-o „primătoamnă” în care să adunăm la un loc farmecul ambelor anotimpuri.
Articol scris pentru SuperBlog 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu