$$$

 S-a întâmplat în 25 noiembrie1864: La această dată, Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de organizare a Muzeului Naţional de Antichităţi (MNA). Anterior, la 3 noiembrie 1834, dată memorabilă în istoria muzeografiei româneşti, domnitorul Alexandru Ghica înfiinţează la Bucureşti pe baza donaţiei fratelui său, Marele Dvornic Mihalache Ghica, Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi. Treizeci de ani mai târziu, la 25 noiembrie 1864, Alexandru Ioan Cuza semna decretul nr. 1648 prin care se aproba „Regulamentul pentru administrarea şi organizarea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti”. Câteva zile mai târziu, la 7 decembrie, Alexandru Ioan Cuza aprobă printr-un alt decret Regulamentul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Bucureşti. Astfel ia fiinţă cea de-a doua instituţie muzeală din capitală (viitorul muzeu „Grigore Antipa”). Deschiderea Muzeului de Antichităţi trebuia să aibă loc la 24 ianuarie 1865, ziua Unirii Principatelor, prin amenajarea într-o primă etapă a colecţiilor de busturi, obiecte de marmură şi bronz, precum şi ceramică. 

În 1949, alături de alte institute de cercetare ştiinţifică din ţară, MNA intră în structura Academiei RPR, iniţial în subordinea Institutului de Istorie, mai târziu ca unitate de sine stătătoare. Ulterior, prin hotărârea nr.1048 a Consiliului de Miniştri din 1 iulie 1956 se va decide:„În vederea dezvoltării studiilor şi cercetărilor din domeniul arheologiei în ţara noastră, se aprobă transformarea Muzeului Naţional de Antichităţi al Academiei RPR în Institut de Arheologie”, constituit din secţiile comunei primitive, de arheologie clasică, de arheologie feudală şi muzeu şi din sectoarele paleolitic, de numismatică, de epigrafie, inaugurându-se o perioadă a deplinei maturităţi ştiinţifice şi a unei rodnice recunoaşteri internaţionale, marcată însă de inevitabile imixtiuni ideologice şi de diminuarea rolului MNA, desfiinţat în 1965.

Prin decretul nr. 35/aprilie 1975, Institutul de Arheologie va avea drept foruri tutelare Universitatea din Bucureşti şi Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice. Sub conducerea directorilor Emil Condurachi (1956-1971), Dionisie M. Pippidi (1971-1981) şi Constantin Preda (1981-1989), cercetătorii Institutului de Arheologie desfăşoară cercetări sistematice pe întregul teritoriu al ţării, îmbogăţind patrimoniul institutului, compus din colecţiile transferate ale MNA.Odată cu crearea Muzeului Naţional de Istorie al R. S. România, în 1971, au fost transferate acestuia, în vederea constituirii fondului şi a expunerii, obiecte şi colecţii întregi de piese semnificative pentru anumite epoci sau culturi; alte colecţii, prin transfer, au contribuit hotărâtor la creşterea valorii patrimoniului diverselor muzee din ţară (Constanţa, Craiova, Piatra Neamţ, Ploieşti, Tulcea, Vaslui etc).

În prezent, Institutul de Arheologie, revenit printre institutele Academiei în urma Hotărârii de Guvern nr.116/7 februarie 1990, devenit, din 1992, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, sub conducerea lui Petre Alexandrescu (1990-1999) şi Alexandru Vulpe (începând din 1999), constituie un important centru atât sub aspectul cercetării ştiinţifice, cât şi al patrimoniului arheologic mobil ce se constituie într-un adevărat tezaur ştiinţific şi cultural. Funcţionarea Muzeului Naţional de Antichităţi, sector integrat institutului, ca urmare a Hotărârii Biroului Prezidiului Academiei Române din 22 mai 1990, chiar dacă într-un spaţiu limitat, fără personal propriu şi cu mijloace modeste, oferă un cadru actualizat recuperării instituţionale a unei tradiţii ilustre a vieţii ştiinţifice româneşti şi regenerării uneia dintre cele mai accesibile căi de realizare a educaţiei publicului român prin şi pentru cultură. 

Din colecţiile donate în primii ani de existenţă ai MNA au rămas în proprietatea Institutului de Arheologie colecţia de antichităţi egiptene (cea mai numeroasă din ţară), de vase miceniene, cipriote, italiote şi attice, de opaiţe şi sticlărie romane, de inscripţii şi piese numismatice. Patrimoniul arheologic actual cuprinde importante descoperiri de piese arheologice, păstrând organizarea în colecţii de studiu, pe criterii topografice şi cronologice, de la uneltele paleolitice până la artefactele medievale târzii, precum şi piese epigrafice, arhitecturale, sculpturale, numismatice, fiind îmbogăţit prin donaţiile şi achiziţiile adăugate fondului iniţial şi prin continuarea programului de săpături arheologice al Institutului. In prezent, în conformitate cu Legea muzeelor, denumirea fostului MNA este Colecţia de Antichităţi a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan".

Surse:

https://acad.ro/com2004/pag_com04_1125.htm

http://www.instarhparvan.ro/pagini%20secundare/mna/istoric/text.htm

http://tezaure-medievale.cimec.ro/index.php/muzeul-national-de-antichitati-scurt-istoric

http://www.scivajournal.ro/pdf/sciva%202003-2005/01%20Babes.pdf