$¢$

 MEMORIE CULTURALĂ - ALEXANDRU PIRU

Alexandru Piru, 22 august 1917 – 6 noiembrie 1993, s-a născut în Mărgineni, Bacău și a fost critic şi istoric literar român. A trăit 76 de ani.

A absolvit Liceul “Principele Ferdinand” din Bacău (1928-1936).

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1936-1940, avându-i ca profesori pe George Călinescu, Iorgu Iordan, Dan Bădărău, licenţiat în filologie modernă.

A urmat Şcoala Normală Superioară din Iaşi, Academia Pedagogică şi Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti (1941).

Examen de capacitate în învăţământul secundar, la Bucureşti – clasat primul pe ţară (1942).

Doctor “Magna cum laude”, cu teza “Opera lui Garabet Ibrăileanu”, îndrumător George Călinescu (1947).

Profesor la Liceul Naţional din Iaşi (1943-1944) şi la Liceul de Construcţii din Bucureşti (1944-1945).

Asistent la Catedra de Istorie a literaturii române moderne a Facultăţii de Litere din Bucureşti (titular G. Călinescu), de la 1 ianuarie 1946, până la 1 octombrie 1949, când a fost scos din învăţământul universitar pe motive politice. 

Timp de 7 ani a lucrat ca topometrist şi muncitor necalificat.

În 1956, a fost reintegrat ca asistent universitar la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. 

Lector universitar (din 1957), conferenţiar (1963) şi profesor universitar (1966). Prodecan şi decan la Universitatea din Craiova, Facultatea de Filologie (1966-1974).

Redactor-şef al revistei “Ramuri” din Craiova (1969-1976). Fondator şi director al cotidianului “Dimineaţa” din Bucureşti (1990-1993).

Debut publicistic în “Jurnalul literar” (1 ianuarie 1939, p. 3). A colaborat la publicaţiile: “Lumea”, “Însemnări ieşene”, “Curentul literar”, „Revista Fundaţiilor Regale”, “Curierul ieşean”, “Bacăul”, “Tribuna poporului”, “Limbă şi literatură”, “Caiete critice”, 0Viaţa Românească”, “Iaşul literar”, “Contemporanul”, “Luceafărul”, 0Gazeta literară”, “Ramuri”, “Scânteia” ş.a.

A practicat istoria literară în manieră universitară, dar și foiletonistica literară.

A fost senator în Parlamentul României în legislatura 1990–1994, plecat prin demisie în 1992.

A scris o istorie a literaturii române, influenţată ca manieră de abordare de cea a lui George Călinescu, “Istoria literaturii române de la origini până la 1830” (publicată în 1977), o “Istorie a literaturii române” (publicată postum în 1994) şi o foarte utilă “Istorie a literaturii române vechi”, considerată a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan.

Este şi autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată “Panorama deceniului literar românesc” 1940–1950 (1968).

În 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române

Opere principale:

Monografii: Garabet Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, 1965; Constantin Negruzzi, 1966; Ion Eliade Rădulescu, 1971;

Sinteze: Literatura română veche, 1961; Literatura română premodernă, 1964; Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, 1968; Poezia românească contemporană, 2 vol., 1975; Istoria literaturii române de la început până azi, 1981.

Citate Alexandru Piru:

"Romantismul adesea tenebros al baladelor [lui Coșbuc] îi corespunde în idile un clasicism arcadic, învecinat cu barocul secolului al XVIII-lea, cu stilul comediilor lui Marivaux, cum a observat cu finețe G. Călinescu." 

“Odobescu nu e retoric ca Bălcescu, scrisul său e însă al unui bun causeur grav când narează, minuțios și exact când descrie, mișcat când își amintește, vesel când spune o anecdotă, totdeauna comunicativ, fie că dezbate o problemă, fie că analizează o chestiune, amabil și discret, cucerind prin echilibru, măsură și gust.”