__$$$$$

 LUCIFER

Istoria lui Lucifer

Lucifer, cunoscut și sub numele de Luzbel sau Satan, este îngerul căzut care, conform tradiției creștine, a fost dușmanul și ispititorul original al lui Dumnezeu. Numele său provine din latină și înseamnă „purtător de lumină”, iar în Grecia Antică era folosit pentru a se referi la o stea de dimineață. Mai târziu, tradiția creștină a adoptat numele pentru a reprezenta îngerul căzut, care, înzestrat cu o mare frumusețe și inteligență, s-a răzvrătit în cele din urmă împotriva lui Dumnezeu. Mândria sa l-a determinat să fie exilat împreună cu a treia parte a curții cerești, rezultând una dintre cele mai mari drame cosmice care au avut loc vreodată. După ce a fost exilat, a adoptat numele de Satan și a devenit marele adversar și întruchiparea răului pe Pământ.

Luzbel, cel mai frumos înger al creației

Conform istoriei, Luzbel a fost cel mai frumos înger creat de Dumnezeu. Era înzestrat cu o mare frumusețe și inteligență, ceea ce îl făcea favoritul lui Dumnezeu și cel mai potrivit pentru a organiza și conduce restul îngerilor. Avea încrederea deplină a lui Dumnezeu, dar acest lucru nu era suficient. Sedus de mândria, vanitatea și sentimentul său de superioritate față de Dumnezeu, a târât o mare parte a curții cerești în rebeliune, ale cărei consecințe finale au fost existența răului, a durerii și a morții în lume.

„Cum ai căzut din ceruri, luceafăr, fiu al zorilor!” (Isaia 14:12)

Lucifer a fost atunci cauza uneia dintre cele mai mari drame cosmice care au avut loc vreodată. Exilat pentru rebeliunea sa, a devenit primul înger căzut, ideologul răului și primul ispititor. De atunci încolo, el avea să fie Satan, instigatorul laturii întunecate și adversarul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după ce a fost exilat, Lucifer a putut totuși să intre în rai, conform lui Iov:

„Și Domnul a zis Satanei: «De unde ai venit?» Atunci Satana a răspuns Domnului și a zis: «Am cutreierat pământul și am umblat pe el.»” (Iov 1:7; 2:2)

Aruncat pe Pământ

Intrarea în rai i-a fost interzisă secole mai târziu, în timpul lui Isus. Conform Apocalipsei, jertfa lui Hristos a fost esențială pentru a-l ține pe Pământ. În Apocalipsa 12 (Femeia, balaurul și copilul), se spune că Satana a fost învins de sângele Mielului și apoi aruncat pe Pământ, împreună cu armata sa, de către Arhanghelul Mihail. De atunci înainte, nici el, nici adepții săi nu au mai avut un loc în rai.

În ciuda magnitudinii și importanței istoriei sale, Lucifer este puțin menționat în Biblie, deși există numeroase referințe la demon, Diavol și Satana, ceea ce pentru tradiția creștină este aproape același lucru. Se știe că a fost menționat în Bibliile antice, dar în timp a dispărut. Istoria sa este, de asemenea, plină de contradicții și este puțin dezvoltată în Sfânta Scriptură. Unii experți au menționat că mitul său provine dintr-o neînțelegere sau o eroare de traducere, deoarece numele său, care în latină înseamnă „purtător de lumină”, a fost luat ca nume propriu.

Sunt Lucifer, Diavolul și Satana același lucru?

În tradiția creștină, Lucifer, Diavolul și Satana sunt aceeași entitate, deși descrierile lor pot varia în anumite aspecte. În Vechiul Testament, Satana este menționat ca dușman sau adversar, fără nicio legătură cu îngerii căzuți sau demonii. Mai târziu, el a devenit reprezentarea răului și dușmanul puterii divine.

În Noul Testament, Satan apare ca Diavolul, deși este cunoscut și sub alte porecle: Părintele Minciunilor, Cel Rău, Dragon, Șarpele Antic, Seducătorul Întregii Lumi, Prințul Demonilor, Belzebul, printre altele. Lucifer, pe de altă parte, nu este menționat direct în Vechiul Testament, ci apare ca „purtătorul luminii” sau „lumină frumoasă”.

Este important de menționat că, pentru creștinism, Lucifer este numele îngerului înainte de căderea sa, iar Satan este numele pe care l-a adoptat după cădere.

Primii și ceilalți îngeri căzuți.

Îngerii căzuți sunt cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu după ce L-au pus la îndoială. Drept urmare, au fost alungați din rai și, în multe cazuri, trimiși în iad. În funcție de sursă, există două versiuni ale căderii îngerilor: versiunea biblică în care Satan (sau Lucifer) este liderul și versiunea din Cartea lui Enoh, în care cad în total 200 de îngeri, conduși în principal de Semyazza.

Veghetorii și Cartea lui Enoh.

În versiunea Cărții lui Enoh, îngerii căzuți, cunoscuți sub numele de „Vigilantes” sau „Grigori”, au fost trimiși pe Pământ pentru a avea grijă de omenire. Cu toate acestea, s-au îndrăgostit de fiicele omului și s-au căsătorit cu ele, știind că acest lucru îi va condamna. Copiii lor, Nefilimii, sunt menționați în Biblie ca semi-zei uriași.

„Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și-au luat de soții dintre toate pe care le-au ales.” Geneza 6

Căderea îngerilor nu s-a datorat în primul rând poftei, ci dezvăluirii secretelor și înstrăinării de Dumnezeu cauzate de îndoieli și insulte. Printre oameni, Veghetorii au început să propovăduiască arta războiului și crearea armelor, ceea ce a provocat un dezechilibru în rândul primelor ființe umane. În cele din urmă, sătul de abuzuri, Dumnezeu i-a expulzat din Paradis cu ajutorul arhanghelului Mihail.

Unul dintre primii îngeri căzuți a fost Lucifer, care, sedus de vanitatea sa, a concurat împotriva lui Dumnezeu și a fost alungat împreună cu o treime din curtea cerească care i se alăturase. În Cartea lui Enoh, Semyazza a fost cel care i-a condus pe Veghetori (Grigori) să ia soții omenești și să-i învețe pe oameni diferite arte și cunoștințe. Semyazza a fost liderul celor 200 de îngeri căzuți și unul dintre cei 20 de lideri ai Veghetorilor, cărora toți le juraseră loialitate.

Lucifer în film și televiziune

În cinematografie și televiziune, au existat numeroase reprezentări ale îngerului căzut. Printre exemple se numără serialul de televiziune „Lucifer” (2016-2021) bazat pe personajul DC Comics creat de Neil Gaiman și filmele „Constantine” (2005), „Pact with the Devil” (1997), „Rosemary's Baby” (1968) și „Prințul întunericului” (1987).