$$_

 Despre Radu Gyr – între poezie, credință și neînțelegerea vremurilor

Zilele acestea s-a vorbit mult despre Radu Gyr,despre un cântec,un scandal și un trecut care pare să nu ne lase în pace.

Dar poate că,dincolo de zgomotul mediatic,e timpul să ne întrebăm: cine a fost cu adevărat Radu Gyr și de ce poezia lui încă atinge inimile românilor?

Radu Gyr a fost,înainte de toate, un poet al suferinței și al demnității.A cunoscut umilința în închisorile comuniste și a fost condamnat la moarte pentru o poezie – „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” – un strigăt al omului care refuză să-și piardă libertatea sufletului.A scris nu din ură,ci din durere. Nu pentru a învrăjbi,ci pentru a aminti că credința și iubirea de țară nu pot fi ucise.

Da,biografia lui are umbre.A trăit într-o epocă a extremelor și a iluziilor,a făcut alegeri care pot fi discutate.Dar putem oare reduce întreaga lui viață la o etichetă politică? Putem ignora faptul că,în anii grei de temniță, el a scris poezii care au întărit inimile celor din jur?

A-l condamna în bloc înseamnă a refuza să înțelegem complexitatea umană. A-l recupera cultural nu înseamnă a justifica,ci a recunoaște valoarea unei opere literare care a supraviețuit regimurilor,fricii și uitării.Arta lui Gyr nu cheamă la ură – ci la curaj,la credință,la ridicare.

Poate că, în loc să aruncăm cu anateme,ar trebui să recitim poeziile sale cu ochii inimii.Să vedem acolo omul care a suferit,a greșit,s-a căit și a scris pentru a nu muri în tăcere.

Pentru că,dincolo de toate, poezia lui Radu Gyr aparține culturii române – o cultură care nu se șterge,ci se înțelege, cu maturitate și discernământ.

Într-o lume grăbită să judece, merită să ne amintim un adevăr simplu:

„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu e o lozincă,ci o rugăciune către conștiința noastră.

Radu Gyr rămâne un poet al luminii din întuneric – un om care a suferit,dar care a lăsat în urma lui versuri despre speranță, iertare și demnitate.

                             Gabriel Groza

P.S.Radu Gyr a scris cu lanțuri la mâini,dar cu sufletul liber.Să nu-l uităm!