***

 DREPTUL LA NEUITARE… 

Chipuri de ierarhi: INOCHENTIE MOISIU, episcopul Romanului (1892-1894).

În preajma sărbătorilor Crăciunului din anul 1892, Protoieria județului Roman anunța clericii din subordine, printr-o circulară (nr.887/17 dec.1892), ca la toate serviciile religioase sa fie pomenit: "PS INOCHENTIE care a fost ales și întărit în scaunul de episcop al Eparhiei Romanului".

Cine era noul episcop de Roman, urmașul în scaunul vlădicesc al marelui Melchisedec Ștefănescu?

 Inochentie Moisiu era un moldovean autentic, născut în satul Cervicești, județul Botoșani, în anul 1832, care a urmat Seminarul Veniamin de la Iași. 

S-a călugărit la 15 noiembrie 1853 la Iași, a fost hirotonit diacon si preot pe seama Seminarului Veniamin din Iasi, apoi ajunge profesor la acest Seminar la disciplina Științe Teologice (1856-1857); este transferat ca profesor și director la Seminarul din Huși (1862); se afirmă ca un mare patriot unionist, iar în anul 1880 Sf. Sinod l-a ales arhiereu vicar cu titulatura „Ploieșteanul”, ca Vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei. 

După moartea episcopului Melchisedec al Romanului a fost ales episcop de Roman (8 dec.1892), înscăunat în Catedrala din Roman pe 20 dec.1892. 

A fost un ierarh blând, un bun slujbaș, cântăreț, apropiat de preoți, dar din motive de sănătate, acesta s-a stins din viață după 15 luni de la înscăunarea sa ca episcop al Romanului (+5 aprilie 1894), fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. 

Abia împlinise 62 de ani când a trecut în veșnicie. A fost un ierarh cărturar, care a lăsat și câteva manuale pentru Seminarii: Morala Creștină, Teologia Pastorală) și o Carte de Predici, din care un exemplar se află în biblioteca mea.

Veșnică să fie pomenirea Preasfințitului Inochentie și amintirea sa din neam în neam!

P.S. Circulara Protopopiatului județului Roman nr. 887/ 17 dec. 1892.