***

 MUZICA DIN CENTRUL GALAXIEI NOASTRE

Oechipă de compozitori și muzicieni a colaborat cu NASA pentru a interpreta muzical datele emise din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, de trei telescoape. Piesa rezultată se numește „Where Parallel Lines Converge/ Unde converg liniile paralele”.

Proiectul a fost creat de doctorul Kimberly Arcand, expert în vizualizarea astronomiei la Centrul de Astrofizică, Harvard și Smithsonian. În forma lor brută, o mare parte din datele telescopice ale NASA, inclusiv lumina cu raze X și infraroșu, sunt invizibile pentru ochiul uman. De obicei, oamenii de știință convertesc aceste date în imagini colorate.

„Mi-am dat seama cu câțiva ani în urmă că asta însemna să prioritizez o imagine când nu era neapărat întotdeauna cel mai bun caz sau singurul caz care ar trebui creat. De ce nu am putea folosi un alt simț pentru a putea explora aceste date, în special pentru persoanele care sunt nevăzătoare sau cu vedere slabă?”, a declarat Arcand într-un interviu acordat revistei Smithsonian.

Cum a luat naștere melodia compusă după datele din cosmos

La început, Arcand a experimentat folosirea unor modele tactile, cum ar fi blocurile Lego, pentru a reprezenta datele într-un mod nou. Însă, după ce pandemia de coronavirus a forțat-o pe ea și echipa sa să treacă la digital, Arcand a format o echipă cu muzicieni și ingineri de sunet de la System Sounds, un proiect de sensibilizare științifică și artistică.

Folosind computere pentru a cartografia matematic datele, ei au creat modele auditive, numite sonificări, pentru mai multe imagini astronomice. Ideea era de a transforma datele telescopice necunoscute în sunete pe care ascultătorii le-ar putea percepe și înțelege.

Sunetele ascuțite reprezintă lumina în secțiunea superioară a imaginilor, în timp ce sunetele joase reprezintă secțiunea inferioară. Gradul de luminozitate al luminii determină volumul, iar datele de la fiecare dintre cele trei telescoape folosite pentru a crea sonificațiile sunt redate de un set diferit de instrumente.

De la știință la artă

Însă, proiectul nu s-a oprit aici. Arcand a spus că atunci când a ținut discuții despre sonificări, muzicienii o întrebau dacă pot cânta piesele. Așa că a contactat-o pe compozitoarea Sophie Kastner pentru a transforma una dintre sonificări într-o piesă care poate fi interpretată.

„Ca artist și muzician, am fost fascinată de ideea de a lua ceva științific și de a-l transforma în artă sau muzică. Aceste două lucruri nu sunt atât de îndepărtate pe cât s-ar putea crede.”, a spus Kastner.

Lui Kastner i s-a dat o imagine compozită a centrului galaxiei Calea Lactee și i s-a cerut să o transpună în cântec. Ea a interpretat-o într-o compoziție pentru un mic ansamblu de coarde, suflători, percuție și pian, intitulată „Where Parallel Lines Converge”.

„Este ca și cum ai scrie o poveste fictivă care se bazează în mare parte pe fapte reale. Luăm datele din spațiu, care au fost transpuse în sunet, și le dăm o turnură nouă și umană.”, a spus Kastner într-o declarație.

În crearea piesei, Kastner a spus că a abordat-o aproape ca și cum ar fi scris o coloană sonoră de film pentru fotografie. Ea a împărțit imaginea în trei secțiuni mai mici și a creat o „vinietă” auditivă de un minut pentru fiecare dintre ele. Kastner a spus că a vrut să transmită o „vastitate sau un sentiment de nesfârșit… să se simtă mică în comparație cu ceva atât de imens”.

În compoziție, diferite tipuri de date sunt reprezentate cu instrumente, tonuri și registre diferite. De exemplu, stelele sunt reprezentate prin note staccato ascuțite, în timp ce structurile cețoase sau asemănătoare norilor primesc note lungi și susținute. Datele cu raze X sunt reprezentate printr-un registru înalt, cu un ton luminos, în timp ce datele cu infraroșu au un ton mai jos, mai întunecat.

„Crescentul” piesei este reprezentat de gaura neagră supermasivă – pata luminoasă de lângă colțul din dreapta jos al imaginii.

Piesa a fost înregistrată de Ensemble Eclát, o orchestră din Montreal, la Universitatea McGill, la începutul acestui an. Partiturile muzicale pot fi descărcate gratuit.

Acum, Kastner și Arcand speră să continue și să extindă proiectul. Kastner a spus că ar dori să dezvolte piesa într-o compoziție mai lungă sau să scrie mai multe piese asemănătoare.

„Într-un fel, acesta este doar un alt mod în care oamenii interacționează cu cerul nopții, așa cum au făcut-o de-a lungul istoriei înregistrate. Folosim instrumente diferite, dar conceptul de a fi inspirat de ceruri pentru a face artă rămâne același.”, a spus Arcand.