VIAȚA E O LUPTĂ!
Costel Simion ȚIGĂNUȘ
Instructor antrenor parașutist și maestru al sportului
„Un adevărat înger nu e acela care poartă aripi, ci acela care pune aripi celorlalți.”
Dacă nu vom lupta cu viața, dacă nu vom schimba stilul nostru de viață, totul se va sfârși tragic.
Din nefericire, oamenii preferă să închidă ochii la realitatea dură care îi înconjoară, mai ales când ceea ce se întâmplă nu le place. Dar există și unele persoane, care totuși îndrăznesc să privească adevărul în față, pentru ca mai târziu să atragă atenția celorlalți la realitatea dramatică.
„Dacă ataci replica unui prost, riști să te trezești cu prostul întreg în discuție.”
Cel mai mult îi detest pe cei care vor să te facă să crezi despre tine că ești un prost. În general, efectul Dunning-Kruger este o glumă proastă pentru aceștia. Cam peste tot putregaiul ,,pute". Asta face ca reacțiile tuturor și nu numai ale celor să fie contradictorii.
Orice demers de salt în conștiință, este unul de durată, de anduranță, iar suferința este partea cea mai importantă. Dacă saltul se realizează fără suferință, înseamnă că vorbim despre un destin mare, despre ceva neobișnuit, însă n-am întâlnit astfel de situații. Dar atenție, nu vorbesc despre o suferință autogenerată, ci de una care apare pe ,,cale".
Când ești un om drept, însetat de cunoaștere și dreptate, n-ai cum să nu primești lovituri puternice din partea cohortelor de indivizi rudimentari, fără Dumnezeu. Ei sunt placa ta turnantă, ei sunt trambulina ta. Iar asta lasă urme, cauzează și răni, însă saltul în conștiință este asigurat.
M-a întrebat cineva:
Ce simți atunci când ești evoluat spiritual, conștientizezi ce putere ai și îți restabilești legătura corectă cu Dumnezeu?
Ce întrebare frumoasă?
Răspunsul meu scurt a fost:
„Simți o împlinire interioară care nu se poate explica în cuvinte. Până nu simți, nu ai cum să îți imaginezi, pentru că mintea nu are cu ce să compare. Cu alte cuvinte, te simți complet.”
Răspunsul meu mai lung ar fi fost așa:
„Te simți complet. Te simți iubit. Viața ta prinde culoare. Totul începe să aibă sens. Ți se revelează scopul vieții tale și misiunea proprie pe care o ai aici, pe pământ. Primești ajutor în tot ceea ce dorești să faci, atât timp cât ceea ce vrei să faci este în folosul celor din jur. Simți o pace, o bucurie de nedescris fără vreun motiv anume. Ai curaj, scapi de frică, prinzi încredere și ești optimist mai tot timpul, știind că este cineva „acolo sus” care are grijă de tine, ba mai mult, care a pus puterea lui în tine și abia așteaptă să o folosești pentru a crea în numele Lui.”
Află că fiecare suflet de pe acest pământ are dreptul prin naștere la toate acestea. Ceea ce am descris mai sus trebuie să fie o normalitate, nicidecum un miracol.
„Cei care aduc soarele în viața altora vor trăi și ei în lumină.”
Nu Dumnezeu ne pedepsește, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire.
Totul este doar o noțiune de timp, urmăriții!
Frica, îngrijorarea, neîncrederea în oameni sau negativitatea pot afecta organismul și chiar pot sta în calea succesului.
Toate acestea pot duce la incapacitatea de a face planuri și de a rezolva probleme, iar, pe termen lung, pot apărea depresiile clinice, problemele de memorie pe termen scurt, dar și dispariția voinței, ambiției, motivației.
Dacă din punct de vedere mental frica poate fi cel mai mare dușman al succesului, aceasta poate avea un impact negativ și asupra corpului.
Astfel, pot să apară probleme în zona capului, dar și în zona picioarelor, rinichilor sau stomacului.
Toate acestea își au originea în încăpățânarea oamenilor de a vedea doar aspectele negative ale vieții, în a merge pe tipare vechi, dar și în a se agăța de lucruri, situații sau persoane din trecut.
Știai că frica, teama, stresul, convingerile limitative pe care le avem ne influențează greutatea corpului? O frică devine o problemă când obiectul declanșator este imaginat, subiectiv, inexistent pentru o altă persoană aflată în același timp și spațiu cu noi, când preocuparea pentru acel pericol depășește bunul simț rațional.
„Măgarii" sunt pe cale de dispariție...Ce aș putea să mai scriu ca să înțeleagă unii...despre ce este vorba ?
Omul este cel mai mare mister al naturii.
După cum se spune în aforismul lui Bernard Shaw, acum, după ce am învățat să zburăm prin aer ca niște păsări, să înotăm sub apă ca peștele, nu avem nevoie decât de un lucru...să învățăm să trăim pe pământ ca oameni.
Ziceam și eu că am scăpat de ei, să nu le mai zic în față că se supără ca prostul pe sat, sunt prost crescuți cu aceiași mentalitate ereditară... Am degajat să fie bine scriam cu ceva timp în urmă că, vezi Doamne să trăim în armonie...de unde, cu cine... este dificil.
Retardul mintal poate fi asociat cu tulburări emoționale sau comportamentale și poate interfera cu progresul oamenilor normali.
Cei mai mulți oameni cu retard mintal recunosc că rămân în urmă față de ceilalți oameni de aceeași vârstă. Unii devin frustrați, sunt gălăgioși și reproșabili sau anxioși, iar alții acționează răutăcios pentru a primi atenție.
Aceste personaje cu retard mental pot deveni depresivi sau foarte agresivi. Aceste persoane pot să nu aibă suficiente abilități verbale pentru a vorbi despre sentimentele lor, sau despre un subiect moralist cu oamenii din jur, și depresia poate fi arătată în alte moduri, de exemplu prin comportament, mâncat sau dormit. În concluzie, ocoliți retarzii dacă sunt prin preajmă, nu merită să dezvoltați subiecte de discuții, n-ai cu cine...
Doar mă gândeam și eu la unele personaje...
Am avut de-a face de-a lungul anilor în viață cu tot felul de oameni, cu nebuni, cu proști, cu intelectuali demni de tot respectul meu, cu oameni de rând înzestrați cu înțelepciunea vieții de zi cu zi, cu oameni extraordinari, cu minuni. Pe fiecare dintre ei i-am inclus într-una din categoriile aferente, abia după ce am fost împreună părtași la clipe de răscruce, la momente importante.
Excepționalii și-au câștigat locul lor în sufletul și-n mintea mea și-au fost așezați atent pe piedestaluri de unde am fermă convingere că nu vor fi dați jos vreodată, în pofida defectelor și greșelilor care până la urmă îi fac atât de umani.
Un loc aparte îl au și nebunii și proștii deopotrivă, căci m-au învățat lecțiile de care aveam nevoie pentru a mai creste un pic, pentru a mai afla ceva despre oameni, despre lume, despre mine.
Și-asupra lor vreau să mă opresc acum.
Proștii sunt cei cu care am avut de-a face din mai multe domenii. Mi-au făcut zile fripte făcându-mă să mă îndoiesc de propria valoare, de mine însumi. Mi-au amărât zilele inducându-mi subtil și benevol ideea că sunt cel mai probabil un om de nimic, un neica nimeni față de ei care merita să fie dați la o parte, nu cumva să cadă pe locul doi, tratat cu ironii prostești, cu reproșuri și șantaje repetate care nu își aveau rostul și nici temeiul.
Cei mai mulți au fost ,,alături ani de zile.
Doar de la câteva persoane am avut de învățat lecții utile pentru profesionistul ce zace acum undeva-n străfundurile mele.
Nebunii, ei bine, nebunii sunt cei care mi-au dat lumea peste cap. Căci de la ei am fost lovit în plină figură cu replici, vorbe și reproșuri neașteptate și care s-au dovedit până la urmă a fi fără fundament și doar rodul unor frustrări și invidii de-a dreptul nefondate.
Și știți ce mi-e cel mai ciuda? Că naibii chiar de-aș vrea să fiu fals și prefăcut nu pot. Am gura prea slobodă și inima prea deschisă pentru a mă preta la jocuri de roluri ce nu-mi vin, precum o mânușă. Și-un singur rol mi se potrivește complet, cel în care mă joc pe mine însumi.
Fii Om! Viața e o luptă! Totul e gratis... da, știu, adevărul doare.
