£££

 În vremuri în care femeile nu aveau drept de vot și nici nu îndrăzneau să viseze la o carieră, o tânără de 18 ani a citit niște cuvinte care i-au aprins în suflet o flacără nestinsă.

„Femeile sunt create doar pentru a naște copii și a îngriji casa.”

Așa scria un jurnalist.

Elizabeth Cochran nu a putut accepta această insultă.

A luat hârtia și pana și a scris o scrisoare plină de revoltă redactorului.

Nu a semnat nici „domnișoară”, nici „doamnă”…

A semnat ca o femeie cu o voce proprie.

Redactorul a fost atât de impresionat, încât a dorit să o cunoască.

După ce a văzut-o, i-a oferit imediat un loc de muncă.

Și i-a dăruit un pseudonim inspirat dintr-un cântec popular — Nellie Bly.

Astfel s-a născut una dintre cele mai curajoase jurnaliste din istorie.

Drumul ei abia începea.

La început i-au fost încredințate „subiecte feminine” — moda, teatrul, viața mondenă…

Însă Nellie a refuzat să fie încadrată în limite înguste.

În 1885, la doar 21 de ani, a cerut să fie trimisă în Mexic ca reporter.

A plecat singură. Fără însoțitor.

A scris despre săraci, despre țărani, despre abuzurile puterii.

Articolele ei au înfuriat regimul lui Porfirio Díaz, iar Nellie a fost nevoită să fugă pentru a evita arestarea.

Dar nu s-a oprit. Niciodată.

Doi ani mai târziu, a fost angajată de New York World, ziarul magnatului presei Joseph Pulitzer.

Și acolo a schimbat jurnalismul pentru totdeauna.

Nellie s-a prefăcut bolnavă psihic pentru a fi internată într-un azil de femei cu afecțiuni mintale.

A petrecut zece zile printre țipete, foame, umilință și suferință.

Reportajul ei — „Ten Days in a Mad-House” — a provocat un scandal național.

Au urmat anchete, unele instituții au fost închise, iar sistemul de îngrijire psihiatrică din New York a fost reformat.

Nellie Bly a demonstrat că jurnalismul poate salva vieți.

Însă aceasta nu a fost tot.

Inspirată de romanul lui Jules Verne, și-a propus imposibilul —

să înconjoare lumea în 80 de zile.

A reușit în doar 72 — cu o mică valiză, un ceas și un carnet de notițe.

Călătoria ei a fost urmărită de mii de oameni din întreaga lume.

La întoarcere, a devenit o adevărată celebritate.

Dar Nellie nu căuta gloria — ci schimbarea istoriei.

Mai târziu, s-a căsătorit cu magnatul industriei siderurgice Robert Seaman, cu 42 de ani mai în vârstă decât ea.

După moartea lui, a preluat conducerea fabricii de recipiente metalice.

Și nu s-a limitat la administrare — a inovat.

A brevetat mai multe invenții, printre care:

„Recipientul pliabil etanș”, care a revoluționat industria chimică.

„Încălzitorul portabil pentru lichide”, menit să mențină o temperatură constantă.

Într-o epocă în care femeile nu aveau încă nici măcar drept de vot, Nellie Bly era deja antreprenoare și inventatoare.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, nu a rămas acasă.

A fost printre primele femei corespondent de război, plecând pe frontul european.

A văzut moartea soldaților, a scris despre orfani, despre văduve, despre suferința lăsată în urmă de bombe.

Nu a încetat niciodată să vorbească despre ceea ce alții preferau să ascundă.

La 27 ianuarie 1922, la vârsta de 57 de ani, viața ei a fost curmată de pneumonie.

Dar a lăsat ceva ce nu îmbătrânește:

exemplul unei femei care a sfidat lumea — doar cu un condei în mână.

Care a pășit în întuneric pentru a aduce lumină.

Care a dovedit că curajul nu are gen.

Povestea ei nu este doar istoria unei jurnaliste.

Este istoria unei revoluții.

Numele ei a fost Nellie Bly.

Și a schimbat lumea…

cu o singură scrisoare.