$$$

 Părintele poliției moderne nu a fost un erou, ci un criminal francez genial, care a schimbat tabăra după două decenii de fugă, înșelătorii și evadări spectaculoase. 

Numele lui era Eugène-François Vidocq, un personaj care pare desprins dintr-un roman de aventuri, dar ale cărui fapte au stat la baza metodelor folosite astăzi de toate forțele de poliție din lume.

Născut în 1775, Vidocq a crescut într-un haos. Încă de mic fura, fugea de acasă, se bătea și folosea sabia cu o ușurință care îi intimida până și pe soldații antrenați. A intrat în armată, a luptat cu curaj, dar instinctele lui rebele au câștigat: a ucis doi oameni în dueluri, a rănit un ofițer și a dezertat ca să scape de execuție. Cariera lui părea stabilită — cea a unui infractor imposibil de prins.

Ani la rând, Vidocq a fost coșmarul autorităților. Evada din închisori ca și cum gratiile ar fi fost de decor, falsifica documente cu o precizie uluitoare și îi ajuta pe alți deținuți să scape pur și simplu pe ușă. Se deghiza, păcălea, manipula. Douăzeci de ani a fost un spectru al subteranului francez.

Apoi, la 34 de ani, a făcut ceva ce nimeni nu ar fi anticipat: s-a predat și a cerut să lucreze pentru stat folosindu-și abilitățile „din lumea cealaltă”. Autoritățile au acceptat experimentul, iar Vidocq a revoluționat totul. A fondat Sûreté Nationale, prima poliție modernă a Franței, și a angajat foști delincvenți, convins că doar ei puteau gândi ca infractorii.

A introdus fișele de evidență, tehnicile de infiltrare, primele forme primitive de analiză a urmelor și metode de investigație care atunci păreau SF.

Ironia supremă? Omul care sfidase legea a ajuns să o scrie. Vidocq este considerat astăzi părintele investigației criminale moderne — un infractor care a transformat faptele proprii într-o lecție pentru generațiile următoare.