$$$

 

„Pentru tata facem orice e nevoie” – articol greu de acceptat

Nu aveți idee cât de des aud povestea asta. Și e firesc, toți am face asta. Problema e că cei mai mulți ar face asta așa… teoretic. Adică vor să rămână cu sentimentul că au făcut tot ce se poate, dar nu să facă efectiv ceva. Să facă doctorii, că de-aia sunt plătiți!

Vă voi da câteva exemple:

Am un caz dificil, vă voi scrie în viitor despre el. Greu rău, genul de caz de te întrebi dacă ieși magistral de acolo sau dacă te va urmări o viață. Îl operez, trece de terapie, facem controlul, toate bune. Vine familia la el. Vorbesc cu soția, apoi cu mama, apoi cu sora, apoi cu altă soră... deja îmi cam pierdusem răbdarea, pentru că regula mea e să vorbesc doar cu o persoană din familie pe toată perioada internării. Și le spun că pot să îl viziteze, dar rugămintea e să intre pe rând. 

„Sigur, vă mulțumim frumos, nu știm cum să vă mulțumim, i-ați salvat viața, etc.”

Și le văd intrând toate 3 deodată. Intru peste ele: 

„V-am rugat frumos, intrați pe rând”

„Aoleu, da, sigur, ne scuzați.” Și ies două dintre ele afară.

Ies, îmi termin vizita, îmi aduc aminte că am uitat să îi spun ceva pacientului. Cât a durat? Probabil 10 minute.

Mă întorc. Ghiciți ce? Toate trei, din nou, în salon!

Vă dați seama că eram pe punctul de a uita că vorbesc cu trei femei și mă pregăteam să scot Buzăul din mine.

Un alt exemplu:

La vizită, sunteți rugați (spun aici de spitalul în care lucrez, dar nu e singurul) să vă îmbrăcați cu un halat albastru, ca în poză. Sigur, poate inutil, poate prea subțire, etc.

Măi… dar dacă asta e regula… puneți halatul ăla pe voi și închideți-l cum trebuie!

Nivelul de cultură al oamenilor poate fi foarte ușor evaluat după cum poartă halatul ăla transparent și tot acolo se vede și respectul față de actul medical!

Cum puteți avea pretenția ca un medic să se dea peste cap, să vină de acasă și să se preocupe de rudele dvs. sau chiar de dvs., ca de el însuși, când nici măcar dumneavoastră nu vă pasă și veniți cu hainele de afară, bașca vă și așezați cu praf și noroi pe cearșaful pacienților?!

Un ultim exemplu:

„Nu vă supărați… e normal să arate așa după ce am scos firele?”

„Doamnă dragă, dar cine v-a spus să scoateți firele?”

„Păi așa mi le-a scos doctorul la o altă operație.”

„Dar biletul meu de externare l-ați citit? Că am scris 3 pagini pentru dumneavoastră, ba era scris foarte clar să NU scoateți firele timp de 6 săptămâni!”

„Ah, biletul? Nu. Trebuia?”

Dragii mei… citiți biletul de externare! Pentru voi este scris, că nouă nu ne pasă de el altfel! Pentru voi ne chinuim să transpunem totul cât mai corect pe foaie indicațiile care sunt în capul nostru! În special când scriem lucruri de bun-simț, într-un limbaj cât de simplu cu putință:

„Se spală pe cap cu apă și șampon la x zile”

„Se vor trimite poze cu cicatricea la fiecare 2 săptămâni medicului curant” etc.

Oameni buni… fiecare dintre noi are experiențele proprii cu spitalele. Mulți dintre dumneavoastră ați dat probabil peste medici delăsători, neglijenți, aroganți și certăreți. Dar dacă vreți să schimbați sistemul, faceți-vă mai întâi partea dumneavoastră!

Mai mult, medicina nu mai e doar cea făcută doar de doctor! Medicina acum se face într-o echipă cu 3 membri: pacientul, doctorul și familia! Nu se mai poate unul fără altul! Și dacă vreți să se „facă tot ce se poate”, trebuie să fiți dispuși să puneți umărul la treabă!

În final… uitați-vă când mergeți la spital cum se poartă halatul ăla transparent și veți înțelege că asta e România de fapt! Muncim cu materialul „clientului”, iar pretențiile trebuie să fie pe măsură!