– Cea mai frumoasă pasăre din lume este cioara albă.
– De ce cioara albă? – întreb.
– Pentru că ea este o excepție – răspunde bătrânul. – Poți vedea un stol de lebede, o familie de păuni, o ceată de struți. Dar nimeni nu a zărit vreodată un stol de ciori albe. Așa ceva nici nu ar putea exista. Atunci totul și-ar pierde rostul...
– Nu poți deveni o cioară albă doar din voință, – strigă bătrânul. – E nevoie de vocație, de talent! Trebuie să te naști cioară albă. Desigur, orice cioară se poate tăvăli în făină, se poate acoperi cu cretă, se poate vopsi cu alb. Multe ciori obișnuite așa procedează. Dar ele nu sunt albe – sunt mascate. Și oricine poate încerca să păteze o cioară albă, dar nu o poate face neagră. Ea este cioară albă! Este cea mai minunată pasăre, fiindcă i-e mai greu decât tuturor celorlalte. Se vede de la o poștă în orice stol și, de aceea, de obicei devine ținta tuturor atacurilor vânătorilor. Însă ea este mult mai importantă decât orice altă cioară din stol. Despre un asemenea stol se spune: „stolul în care zboară o cioară albă“. După ea singură este ținut minte întregul stol. Dar ciorile albe sunt, de obicei, prea puțin iubite.
– Pentru excepționalitate? – întrebă tata.
– Nu. Pentru simțul responsabilității. A fi excepția de la regulă este o povară nespus de apăsătoare. Iar ciorile albe știu prea bine acest lucru.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu