$$$

 Parintele Constantin Galeriu 

(21 noiembrie 1918 – 10 august 2003)

"Avea un aspect monahal, venind dintr-o vădită vocație de acest tip. Mai mult chiar, componenta monahală îi era una centrală. Ea se răsfrângea în gesturi și în privirea-i de înțelept. Toate, parcă, întru îmbrățișare. Avea o mare dragoste de mânăstiri și de monahi. Dar, totodată, în chipul cel mai firesc, avea și mare nevoie de lume, căci nu pustia era mediul cel mai propice lucrării lui. De fapt, se poate spune despre el că purta, impunător, monahismul în mijlocul lumii, misionar. Mi-aduc aminte cum o dată am avut binecuvântarea să ajung la Sihăstria, când era și el acolo. Am plecat pe dealuri, spre stâna mânăstirii, o mică ceată, în frunte cu Părintele Cleopa și Părintele Galeriu. Părintele Galeriu stătea modest, mai în umbră, Părintele Cleopa era, ca de la sine înțeles, vioara întâi. Din când în când, în anumite chestiuni teologice mai complicate, minunatul monah îl consulta, totuși, întru aprobare, pe Părintele Galeriu. Acesta confirma în felul în care-l confirma un ucenic bun pe maestrul său. Ce peripatizări, ce cuvinte de folos! Pe sub câte un copac, pe drum, la stână, unde am fost primiti ca la Mamvri. A fost o zi de pregustare a raiului…”