$¢$

 Uneori poți avea convingerea fermă că admiri o persoană, dar, în realitate, o invidiezi. De aceea este important să înțelegi cum funcționează fiecare fenomen în parte.

Inspirație din cartea 𝑪𝒐𝒏𝒇𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝑻𝒆𝒎𝒑𝒍𝒖

Invidia este un sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă la adresa cuiva sau de jinduire la ceva ce îi aparține, sentiment ațâțat de succesul sau fericirea acelui om: „Nu înțeleg! El de ce a avut norocul să facă atâția bani? Eu cu ce am greșit în viața asta, de nu reușesc?”. Din cauza acestei amărăciuni trăite atât de intens, sufletul omului invidios se întunecă, iar viața i se umple de o suferință provocată chiar de el însuși.

În teoria celor cinci elemente, invidia corespunde elementului Foc, iar reversul ei este admirația. Acest sentiment pozitiv de apreciere față de întreaga creație naște în inimă inspirația.

De exemplu, observi un cuplu care se iubește. Dacă în inima ta apare admirația sinceră, atunci nu vei simți nici măcar o clipă vreo părere de rău pentru fericirea pe care o ai în fața ochilor. Dimpotrivă, te împărtășești într-o oarecare măsură din fericirea aceea și vei păstra speranța curată că, într-o zi, vei găsi și tu persoana potrivită.

Invidia separă și îndepărtează, în timp ce admiratorul își va dori întotdeauna să se apropie de obiectul admirației sale. 

Ai atunci curajul, smerenia și inteligența necesare pentru a-ți recunoaște că s-ar putea să îți lipsească anumite calități, informații sau deprinderi. Mai mult decât atât, ești pregătit(ă) să îți schimbi alegerile de viață pentru a intra în acord cu ceea ce îți dorești.

Înțelegând deplin că fiecare persoană și fiecare relație sunt unice, nu vei avea intenția să reproduci în propria existență destinul celorlalți, ci, lăsându-te inspirat(ă) și motivat(ă) de reușita acestora, te vei concentra pe construirea propriei tale fericiri.

            Suada Agachi