$$$

 Năluca băiețelului

Eram chiar în perioada de preadolescență, aveam vreo 12–13 ani și îmi plăcea foarte tare de un băiat. Lui nu-i plăcea de mine și am încercat, într-un fel, să-i fac „farmece”. Chestia asta nu a fost de folos nici pentru mine, nici pentru oamenii din jurul meu.

După puțin timp, am început să aud lucruri prin cameră – de fapt, prin toată casa. Mergeam seara în bucătărie cu sora mea, ca să mai stăm să povestim. Tot timpul auzeam oalele din cămara de lângă bucătărie cum sunt aruncate pe jos și făceau un zgomot extrem de puternic. Amândouă auzeam chestia asta, iar când ne luam inima în dinți să mergem să vedem ce s-a întâmplat, totul era în regulă. Toate oalele erau la locul lor.

Experiențele de genul au tot continuat, dar una ne-a pus capac, în urma prostiei mele de copil. Era o seară de vară, eram amândouă în cameră și era cam 12 noaptea. Dormeam în paturi diferite, iar noi în cameră aveam mobilier vechi, tip anii 2000. Dintr-un colț liber, în care ne țineam pungile de cadouri primite, s-a auzit un foșnet puternic, ca și cum ceva mișca pungile de acolo. Am decis să nu luăm în seamă chestia aia și să ne continuăm activitățile pe care le făceam.

Dar la un moment dat, cu colțul ochiului, mi s-a părut că văd un copil cum iese din locul acela liber dintre perete și dulap. Speriată, o întreb și pe sora mea dacă a văzut, și mi-a confirmat că și ea a văzut tot cu colțul ochiului.

De atunci, vreo 2–3 săptămâni am visat acel copil în fiecare noapte. Încă țin minte cât era de mic, avea părul negru și o aură – să-i spun așa – argintie. Emana culoarea argintiu foarte, foarte tare.

Sursa: s-a pastrat anonima, Cluj, culeasa in iulie 2025