$$$

 10 lucruri simpatice despre Honore de Balzac :) 

(20 mai 1799-18 august 1850)

Opere reprezentative:

Eugenie Grandet; Moș Goriot; Femeia de treizeci de ani, Seraphita, Strălucirea și suferințele curtezanelor etc.

”Nu sunt adânc, ci foarte lat” se pare că ar fi spus despre sine cunoscutul romancier.

1. Opera lui a fost grupată sub titlul de Comedia umană, ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate;

2. În 1819, odată cu împlinirea vârstei de 20 de ani, familia tânărului Honoré deschide o discuție asupra viitorului său. Când acesta își expune hotărârea fermă de a se consacra literaturii, tatăl îl apostrofează: „În literatură trebuie să fii rege, ca să nu fii ordonanță !”. Tânărul Balzac, cu lacrimi în ochi, i-a răspuns: „Eu voi fi rege !”, după cum va mărturisi mai târziu Laurei Surville, sora lui preferată, și, de departe, una dintre cele mai apropiate persoane pe întreg parcursul vieții scriitorului;

3. În primii ani ai tinereții era foarte sărac și ca să compenseze a scris numele obiectelor pe care le dorea pe pereții goi ai locuinței: ”tapet cu oglindă venețiană”;

4. Făcea rost de materiale pentru romane participând la petreceri, unde participa la conversații sau le asculta pe ale altora;

5. Scria câte 15 ore pe zi, stimulat de nenumărate cești de cafea;

6. A scris timp de 20 de ani peste 11 000 de pagini;

7. A devenit celebru pentru apetitul pantagruelic, ținutele excentrice și atitudinea grosolană; se spune că într-un restaurant din Paris ar fi devorat 12 cotlete de oaie, o rață, un calcan, 2 potârnichi și peste o sută de scoici;

8. În ciuda aspectului sau neglijent, a fost admirat de femei;

9. A murit din cauza bolilor dezvoltate pe fondul excesului de hrană și de cafea;

10. În literatura română a influențat opera lui George Călinescu, scriitor care l-a admirat și a încercat să îl imite, creând noțiunea de balzacianism.

   Între geniu și nebunie limita este fragilă... 😊

  Se spune că un explorator prusac, dorind să cunoască un nebun, a participat la un prânz cu un prieten psihiatru, care a invitat atât un pacient, cât și pe Balzac. Scriitorul a apărut nepieptănat și neîngrijit și a vorbit tot timpul. Prusacul i-a mulțumit doctorului pentru că i-a prezentat un dezaxat așa de savuros. Acesta l-a privit nedumerit si i-a spus: ”Celălalt era nebunul. Omul despre care vorbești este monsieur Honore de Balzac!”

(din Viața secretă a marilor scriitori, de Robert Schnakenberg)