$$$

 Casa cu ochi din pădurea Țepului

În comuna Țepu, pe marginea unei păduri dese, uitate de drumurile moderne, se află o casă veche, cu acoperișul strâmb și pereții acoperiți de iederă uscată. Localnicii o numesc „Casa cu ochi”, iar puțini se mai încumetă să vorbească despre ea. Bătrânii spun că e bântuită de sufletul unei femei ce a dispărut în 1953, în împrejurări stranii.

Se numea Ana lui Tănase, o tânără frumoasă, logodită cu băiatul primarului din acea vreme. Într-o noapte de iulie, Ana s-a dus în pădure să culeagă plante pentru leacuri – sau așa le-a spus tuturor. Nu s-a mai întors niciodată.

A doua zi, sătenii au găsit coșul cu plante lângă poarta unei case părăsite. Nimeni nu știa că acea casă mai avea stăpân. Dar cineva – sau ceva – trăia acolo. Unii spun că noaptea se vedeau lumini tremurânde în geamuri, iar casa părea că "respiră". De-atunci, oamenii au început să o evite.

O dispariție modernă

În 2019, un grup de tineri veniți din Tecuci au vrut să facă un vlog de explorare urbană. Au ajuns la Țepu și au întrebat de „Casa cu ochi”. Un bătrân de la crâșmă le-a spus: „Dacă intrați acolo după apus, nu mai ieșiți la răsărit.” Au râs, convinși că sunt doar povești.

S-au dus totuși, cu camerele pornite, cu lanterne și glume pe buze. În jurul orei 22:00, au intrat în curtea casei. Din acel moment, transmisiunea live a devenit ciudată: semnalul s-a întrerupt brusc, iar înainte de blackout, s-a auzit un șuierat prelung, aproape ca un plâns... urmat de o voce:

„Te-ai întors, Ana...”

Tinerii n-au mai fost văzuți niciodată. Familia a alertat poliția, dar căutările n-au scos nimic la iveală. Doar camerele au fost găsite, abandonate la marginea pădurii, cu bateriile complet descărcate.

Blestemul Anei

Unii localnici cred că Ana a fost răpită de o forță din altă lume. Alții spun că ea însăși a devenit ceea ce bântuie acum pădurea. Oricine se apropie de casa aceea după lăsarea întunericului spune că simte priviri din spatele ferestrelor. Ferestre care... seamănă cu doi ochi uriași, plini de ură și dor.

Pădurea din Țepu e liniștită ziua, dar dacă te oprești noaptea, în liniștea adâncă, s-ar putea să auzi șoapte venind dinspre casă:

„Unde ești, Tănase?... De ce m-ai lăsat?”

Sursa: Andrușca Gherman, Reșița, culeasa in iulie 2025