###

 Șoapte la miezul nopții

În vremea adolescenței, colegi și prieteni, ne întâlneam cu toții afară, iar serile lungi de vară deveneau nopți pe nesimțite.

Fiind cu toții pe la 15–18 ani, nu conștientizam potențialele pericole. Eram prea distrați, ori fără teamă, așa că mergeam la orice oră din noapte pe străzi.

Așa s-a întâmplat și într-una din multele seri ale noastre: ne-am întâlnit, am povestit și-am râs, după care fiecare a pornit către casă. A doua zi, prietenul nostru ne-a povestit că, la un moment dat, în spatele lui au pornit niște tropote de cal. S-a întors, dar nimic. Apoi a auzit din nou, până a ajuns acasă speriat.

În altă seară, eu eram acasă, în cameră cu bunica mea, care dormea. Era trecut de ora 23:00. Mă uitam la ceva pe telefon, dar deodată aud o voce de femeie, necunoscută mie, cum mă strigă clar și ferm pe nume. Am sărit în picioare, am aprins luminile și am traversat coridorul până la camera părinților, gândindu-mă totuși că poate era mama. Dar și ei dormeau.

Mă reîntorc în cameră, iar bunica mea mă întreabă:

– Cine te-a strigat?

– Ai auzit și tu?

– Da, prin somn... Ai grijă, noaptea e puternică!

A doua zi, bunica mi-a povestit că și ea a mai auzit voci în timpul nopții, chiar și bocănituri în ușa de la intrare.

Vecina și prietena mea totodată a pățit același lucru. Fiind singură acasă, cu geamurile deschise – fiind foarte cald – a auzit, la un moment dat, pași afară. Crezând că tatăl ei s-a întors, a verificat, dar nu venise nimeni. După ceva timp, o voce feminină a strigat-o pe numele de alint pe care îl folosea mama ei cu dânsa.

Între timp, ei i s-au mai întâmplat lucruri ciudate care au speriat-o.

Nu știu dacă este vreo legătură, dar în anul în care eu m-am născut, locuia o altă familie acolo, iar din păcate destinul a fost crud. În plină iarnă, noaptea, o butelie a explodat. Casa a luat foc, iar soțul și soția însărcinată au pierit în locuința mistuită de flăcări.

Sursa: Madalina Nicolici, Iasi, culeasa in iulie 2025