$¢$

 Predeal era localitatea de frontieră între România și Austro-Ungaria - clădirea postului de grăniceri mai există și astăzi.

Pe 31 mai 1874, la București se semna o convenție care avea să schimbe pentru totdeauna soarta unui loc de la 1.030 de metri altitudine. România și Austro-Ungaria se înțelegeau să construiască prima legătură feroviară dintre cele două țări, exact pe Valea Prahovei, prin punctul Predeal.

Pentru a construi această legătură, au fost săpate două tuneluri prin stâncă - Tunelul Mare de 937 de metri și Tunelul Mic de 104 metri. Locomotivele cu abur trebuiau să urce pe cea mai abruptă pantă feroviară din regiune.

Gara Predeal nu era o gară obișnuită. Era punctul în care te oprea controlul austriac, unde îți verificau actele, bagajele, unde se schimbau locomotivele. Pentru mulți bucureșteni, era primul contact cu "Occidentul european".

Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român în 1880 și să treci granița spre Austro-Ungaria la Predeal? Era să pășești dintr-o lume în alta, din Orientul ortodox în Occidentul catolic, din ritmul balcanic în disciplina germană.

Pentru bucureștenii de la sfârșitul secolului XIX, Predealul era ceea ce este astăzi Parisul pentru turiștii români - prima gură de aer european, primul gust de civilizație occidentală. Hotelurile construite aici în stil bavarez, restaurantele cu specific austro-ungar, promenadele amenajate după modelul stațiunilor alpine.

Astăzi, când Predealul a devenit cea mai accesibilă stațiune montană pentru locuitorii Capitalei, e aproape imposibil să ne imaginăm că acum 150 de ani aici se oprea trenul între două lumi. Dar pentru o scurtă perioadă în istoria noastră, granița româno-austro-ungară de la 1.000 de metri a fost cu adevărat poarta dintre Orient și Occident.