$$$

 Fantoma din spital

Odată, într-un grup de prieteni, am auzit o întâmplare – a unuia dintre ei.

Omul, durificat, avea multe ierni în spate. Muncitor în construcții, genul care nu-l prea mai impresiona mare lucru. Lucra cu un coleg nou, la renovarea unui spital. Aveau de răzuit o vopsea veche, din aia de prin anii ’70, cu racletele, și de dat glet, var…

Spitalul fusese folosit, mai demult, pentru bolnavii de holeră, din acelea infecțioase, cu o rată mare de morți. Așa erau timpurile pe atunci. Dar vremurile s-au schimbat. A rămas doar amintirea – neagră.

În timp ce răzuia, colegul cel nou se oprește brusc... Avea o privire speriată, șocat... și îl întreabă pe ăsta, cel vechi:

– Ai auzit și tu?

Ăsta se oprește din treabă și îl întreabă:

– Ce s-a întâmplat?

Ăla îi zice:

– Am simțit trei bătăi pe umăr, ușoare... și o voce care mi-a șoptit la ureche: „Bravo, bun băiat.”

Au oprit lucrul amândoi. Au ieșit afară. Vântul bătea ușor, mângâind fețele, gândurile. Palierul era închis pentru renovare. Erau doar ei doi. Atât.

L-a liniștit ăsta, l-a calmat din tremurat, l-a convins cumva să continue lucrul. Au început.

Undeva, la câteva zeci de metri, printre coridoarele unde ușile cabinetelor stăteau închise, era un loc unde fusese nevoie de lucrat cu o bormașină rotopercutantă. Treaba era finalizată. Bormașina – lăsată lângă perete.

Deodată, a început să meargă. A pornit. Singură.

Distanța dintre ei și bormașină era de zeci de metri. Se auzea clar zumzetul rotopercutantei…

Au venit ăștia... S-au apropiat… și s-a oprit.

Cel vechi a scos-o din priză și i-a strâns cablul de jur-împrejur. Dar cel nou… era deja jos. Pe trotuar.

N-a vrut să mai urce, nicicum.

Nu-i nevoie să ajungi prin Anglia, prin pădurea Baciu, ca să dai peste experiențe. Le găsești și-n spitale, mai ales în alea cu notorietate neagră.

Întâmplare petrecută anul trecut.

Sursa: Tony Kamura, Braila, culeasa in iulie 2025