###

 GEORGE ENESCU și MARIA CANTACUZINO ~O iubire dincolo 

       de timp~

   🔘Într-o epocă în care muzica vibra în saloanele aristocrației, iar sufletele se ascundeau sub măști de conveniență, s-a născut o iubire rară, profundă și dureroasă: cea dintre GEORGE Enescu, geniul muzicii românești, și MARIA (MARUCA) CANTACUZINO, prințesa cu suflet rănit.

🎻 GEORGE ENESCU   

      sufletul muzicii

   🔘 Născut în 1881, într-un sat moldovenesc, GEORGE ENESCU era un copil-minune. La 5 ani cânta la vioară, la 7 compunea, iar la 15 era deja celebru la PARIS.

    🔘 Era un om de o sensibilitate aparte, modest, profund, cu o noblețe interioară care contrasta cu lumea strălucitoare în care se mișca.

   🔘 Muzica lui era o rugăciune, o căutare a divinului, o punte între rădăcinile românești și universalitate.

     🔘MARUCA CANTACUZINO 

  ~ prințesa melancoliei

     🔘MARUCA s-a născut în 1878, într-o familie boierească cu sânge domnesc. Era frumoasă, cultivată, pasionată de artă și filosofie.

     🔘 Dar viața i-a fost marcată de tragedii: tatăl și fratele s-au sinucis, iar sora ei a fost internată într-un azil. Soțul, MIȘU CANTACUZINO, a avut o relație cu propria ei soră.

    🔘 În spatele eleganței și rafinamentului, MARUCA ascundea o fragilitate dureroasă, o sete de iubire autentică.

    🔘 Întâlnirea destinului

    🔘ENESCU și MARUCA s-au cunoscut în jurul anului 1907. El, tânăr muzician genial, ea, o femeie matură, enigmatică, cu o aură de tristețe.

    🔘Între ei s-a născut o legătură profundă, dincolo de cuvinte. ENESCU o iubea cu o tandrețe infinită, o proteja, o înțelegea. Ea îl admira, îl adora, dar era instabilă, capricioasă, uneori crudă.

    🔘Relația lor a fost o pendulare între extaz și agonie. MARUCA avea crize de gelozie, episoade de depresie, iar ENESCU suferea în tăcere, fără să o părăsească vreodată.

---

    🔘 Căsătoria târzie

    🔘 După moartea lui MIȘU CANTACUZINO, în 1928, MARUCA rămas singură. ENESCU a continuat să-i fie alături, cu o loialitate rară.

    🔘 S-au căsătorit abia în 1937, la PARIS. Nu a fost o nuntă fastuoasă, ci o pecetluire a unei iubiri care sfidase convențiile și timpul.

    🔘ENESCU spunea: „MARUCA este drama vieții mele, dar și inspirația mea.”

    🔘Exilul și sfârșitul

    🔘 După venirea comunismului, au pierdut tot: case, averi, statut. S-au refugiat în OCCIDENT, trăind în camere modeste, departe de gloria de altădată.

    🔘 Enescu, bolnav și epuizat, a murit în 1955, la PARIS. MARUCA a rămas singură, cu amintirea unei iubiri care o consumase, dar o și înălțase.

    🔘 A murit în 1969, în ELVEȚIA, cu fotografia lui ENESCU pe noptieră.

Colaj Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI