$$$

 Dragoste cu văl: Blestemul din ulcica îngropată sub măr

Am să vă mai relatez ceva... Este chiar pățania unui frate al mamei mele.

Mama avea 3 frați, dar se simțea legată doar de cel mijlociu. Ion îl chema. Venise de pe front și mergea cu ziua la muncă, pe la lume.

Într-o seară, toamna fiind, o verișoară le-a spus să meargă la desfăcut porumb la o familie înstărită din sat. Erau cu toții cam 6 inși. Această familie era ciudată... Nu-i vedea lumea la înmormântări, nici la biserică. Nevasta omului, Tita o chema, era și ea ciudată, nu vorbea cu nimeni, iar gurile rele spuneau că mama ei făcuse legământ cu Necuratul.

Făcea copii, dar imediat mureau. Atunci nu se băga de seamă motivul. Avea o singură fată... care apoi a devenit mătușa mea. Dar, îmi pare rău s-o spun (și spuneau și ceilalți din familie), era foarte urâtă. Nimeni nu se uita la ea și era și cam mărișoară de ani.

Au desfăcut porumb, veselie, glume... Când gospodarul a spus fetei: „Amalia, adu vin să cinstim oamenii ăștia!” Fata a venit cu paharele pline pe tavă. Când a ajuns la Ion, a spus: „Aoleu, Ioane, pe tine te-am uitat... stai că-ți aduc acum!”

A intrat în bucătărie, a venit cu paharul de vin și Ion a băut.

Din acel moment i-a rămas gândul la ea... Vorbea doar de ea, deși toți râdeau și făceau glume pe seama lui. A început să-i treacă pragul mai des, deși toți erau contra, și până la urmă a luat-o de nevastă, spre disperarea tuturor.

Mie îmi plăcea de ea (era deja în vârstă atunci când mergeam noi în vizită la ei). Era sfătoasă, cu vorbă dulce, primitoare. Fusese o bună gospodină, muncitoare, foarte ordonată, iar unchiul meu o iubea. Au făcut împreună 3 copii.

După al treilea copil, starea sănătății i s-a șubrezit. Au mers la medici, au încercat fel de fel de leacuri, dar degeaba. A căzut la pat, iar Ion o îngrijea cu drag și devotament, era nedespărțit de lângă ea.

Când nu s-a mai putut face nimic și i s-a apropiat sfârșitul, l-a chemat pe unchiul meu și i-a spus:

„Ioane, am ceva să-ți spun... un secret pe care o viață l-am ținut și nu vreau să plec fără să îl știi.”

În curte erau rude care stăteau și ele cu ea, dar nu în casă atunci când i-a spus ce avea de spus. A continuat:

„Te duci la mărul din ogradă, sapi la rădăcină și vei găsi o ulcică. Sparge-o și fugi... nu te uita înapoi.”

Așa a făcut Ion. A găsit ulcica, a spart-o și... un urlet neomenesc s-a auzit. Un fum gros, negru și puturos s-a ridicat în văzduh.

A plecat spre casă speriat și parcă ceva i se limpezea în minte. Era ciudat ce simțea (asta a spus apoi rudelor apropiate). Când să intre în casă, o mătușă i-a spus: „Gata, Ioane, s-a dus...”

A intrat plângând și, uitându-se către ea, a urlat:

„Cine este femeia asta urâtă? Ce glumă ați făcut? Unde este Amalia mea?”

Toți au rămas stupefiați, nu înțelegeau nimic. O puseseră pe seama disperării. Dar surorile lui au înțeles adevărul... Fusese fermecat să nu vadă, să nu audă. I le făcea bătrâna, mama ei. Și plătea prețul cu fiecare copil născut mort.

Când să o îngroape, nu au putut să o ducă în biserică. Căruța cu coșciugul se bloca, iar preotul a spus să o ducă direct la groapă. Atunci s-a pornit o ploaie urâtă, vijelie... dar ciudat, doar deasupra cimitirului. Asta a fost un semn, vorbea lumea din sat.

Și adevărat a fost... Atunci unchiul meu a înțeles de ce nu mergea la biserică, de ce nu făcea pomeni și de ce refuza preotul să vină în casă.

Unchiul a vândut casa unui sătean, dar omul nu a putut să stea în ea și a rămas de părăsire. S-a prăpădit și unchiul, după câțiva ani, cu durere în suflet.

Asta a fost povestea spusă de mama. O verișoară care locuiește încă în sat povestește că acea casă a fost abandonată de săteanul care o cumpărase, pentru că noaptea auzea urlete și uși trântite, de a plecat bietul om. Casa s-a năruit... dar mărul unde au fost îngropate moșmoanele a rămas în picioare, verde.

Sursa: Doina Coman, Piatra Neamț, culeasa in august 2025