$$$

 Victor Babeș a decis să devină medic după ce sora lui a murit de tuberculoză

Victor Babeș s-a născut pe 28 iulie 1854 la Viena, fiind fiul deputatului Vincențiu Babeș, avocat, profesor și politician român originar din Banat, și al Sophiei Goldschneider, o austriacă dintr-o familie vieneză de prestigiu. Cuplul a avut nouă copii.

Dintre ei, cel mai cunoscut a fost Victor, apoi o fiică, Alma, și un frate, Aurel, care a fost chimist și a lucrat la Institutul din București. Fiul lui Aurel, Aurel A. Babeș, a fost și el medic, cel care a brevetat testul de screening pentru cancerul de col uterin care acum este cunoscut sub numele Babeș-Papanicolau.

În copilărie, Victor Babeș a fost atras de poezie, muzică și mai ales de literatură, dar și de sport, științe naturale și teatru. Tânărul a început să studieze artele dramatice la Budapesta, dar moartea surorii sale, Alma, la doar 14 ani, din cauza tuberculozei, l-a determinat să renunțe la prima sa pasiune, să-și abandoneze studiile de teatru și să se înscrie la Facultatea de Medicină. Babeș a făcut studii la Budapesta și Viena și și-a luat doctoratul în medicină în Austria, în 1878. În 1881 a primit o bursă și a plecat la Paris și Berlin, unde a lucrat cu profesorii Victor Andre Cornil, Louis Pasteur, Rudolf Virchow și Robert Koch.

În 1881 medicul a obținut titlul de conferențiar, iar în 1885 pe cel de profesor asociat de histopatologie la Universitatea din Budapesta. Doctorul Victor Babeș a fost căsătorit cu Iosefina Thorma, cu care a avut un fiu, Mircea.

În 1887 a fost chemat la București ca profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie. Aici, activitatea sa s-a concentrat pe studierea tuberculozei, leprei, vaccinurilor anti-rabice și seroterapiei anti-difterice.

În 1893 Babeș a fost ales membru titular al Academiei Române, apoi membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare.

Doctorul a fost preocupat în mod deosebit de starea sanitară a persoanelor defavorizate, de combaterea și prevenirea pelagrei și a insistat asupra problemelor legate de alimentarea cu apă a localităților și organizarea luptei împotriva epidemiilor. Victor Babeș a murit pe 19 octombrie 1926 la București, la vârsta de 72 de ani.

“Știința română e în doliu. Unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai ei nu mai este. Doliul științei românești este al științei din lumea întreagă, căci uriașele cunoștințe ale profesorului Babeș, sprijinite pe geniala lui intuiție, au fecundat știința universală.

În tânăra, pasionanta și revoluționara știință a bacteriologiei, Babeș a fost unul din marii pionieri. Român de peste munți, el a fost adus printr-o lege specială în patria-mumă și – un caz nu tocmai frecvent – statul i-a pus la îndemână întinse mijloace pentru a lăsa lumina lui să radieze și din București pentru propășirea științei căreia și-a închinat viața. Institutul de bcteriologie din București, întemeiat de profesorul Babeș, a devenit repede un mare centru științific. Cu vremea el a găsit o grandioasă dezvoltare sub indicațiile fondatorului său care, neobosit în muncă, în cercetări era, în același timp, ca toți slujitorii științei, un modest, în cea mai înaltă accepțiune a acestui cuvânt.

Profesorul Babeș a rămas la postul său la care îl chemase țara și care corespundea geniului său. Într-o țară în care totul e în funcție de politică și politica se agață de toate, aceaastă rezervată modestie a profesorului Babeș l-a scutit de brutalitățile politicii. Au păcătuit față de el nu numai cei care nu cunoșteau pe omul de știință dintr-însul, ci și cei care trebuiu să-l cunoască și să-și ducă aminte că el a fost introducătorul științei bacteriologice la noi și unul dintre inițiatorii ei în general. Aceasta l-a durut cel mai mult. Dar, cu o duioasă naivitate, cu acea privire rătăcită parcă de pe globul acesta pe caare furnică omenirea veșnic frământată de patimi și prinsă în scrutarea acelei lumi de ființe infinit mai mici, care era reședința vieții sale, el a scrutat orizontul de unde curgeau loviturile asupra lui. Și uneori, cu o strânsă logică în expunere, cu o acumulare strânsă de fapte, lansa riposta sa, pentru ca efectul obținut, liniștea, să se întoarcă la masa sa de studii.

E o tristă calitate a firii umne că de valoarea unui contemporan, de pierderea ce suferă prin moartea lui, își dă seama abia când aceasta s-a produs, când nu mai e loc de mângâiere pentru cel dispărut, nici îndreptare pentru cei rămași.

De acest privilegiu al absolutei, al integralei dreptăți postume va profita desigur și profesorul Babeș. La mormântul lui se vor descoperi cu tot respectul cuvenit unei mari și geniale activități și cei care uitaseră, cât a trăit el, marile lui merite”, a consemnat cu tristețe cotidianul Adevărul la dispariția medicului.

“Starea sanitară, a proclamat profesorul Babeș, trebuie fie prima preocupare a oamenilor de guvernământ, care au pe mână sănătatea și fericirea cetățenilor. De ei depinde sănătatea fizică și morală a poporului pe care îl conduc. Statul să ia în considerare cercetările științifice de unde ies luminile necesare pentru combaterea boalelor și a mizeriei sociale. Prof. V. Babeș a cerut, cu dreptate, independența absolută a Serviciului Sanitar, care să fie sustras de la orice influență politică.

De aceea vedem pe prof. Babeș tratând chestiuni generale, ca aceea a regenerării poporului român, boalele țăranului, învățământul primar și secundar, pelagra, fiind întotdeauna însuflețit de simțământul nobil al regenerării poporului român bazat pe rezultatele cercetărilor științifice. (…) Guvernul actual, apreciind pe oamenii mari, care au adus servicii reale neamului, a făcut funeralii naționale profesorului. Este un semn că la noi știința începe să fie prețuită la adevărata ei valoare. Știința medicală română pierde pe cel mai ilustru reprezentant al ei, care pleacă dintre noi după ce a dus o luptă grozavă contra puterii formidabile a ingnoranței și răutății omenești. Toată țara a luat parte la durerea familiei, căci moartea profesorului Victor Babeș lovește nu numai familia, ci țara întreagă și chiar știința universală”, a scris și revista Natura din 15 decembrie 1926.

Fiul savantului, Mircea Babeş, a fost diplomat de carieră și a avut misiuni la Varşovia, Washington şi Moscova. Casa acestuia, construită în 1929 în zona Pieţei Dorobanţi, a fost donată de soția lui, Sofia Babeș, statului român și găzduiește astăzi obiectele pe care le avea Victor Babeș în apartamentul în care a locuit din 1887 pînă la moartea sa, locuință care se afla chiar în incinta institutului care astăzi îi poartă numele.

Muzeul Victor Babeș (care este și sursa fotografiilor din postare) se află pe strada Andrei Mureșanu din București și face parte din rețeaua de muzee și case memoriale a Muzeului Municipiului București.