$$$

 Era 1 decembrie 1877, iar pe Calea Victoriei din București tocmai trecuse, mai spre dimineață, o coloană de aproximativ 10.000 de prizonieri turci încadrați de trupe românești de dorobanți. După amiază bulevardul era împânzit de acești "curcani", cum mai erau ei numiți datorită chiar penelor de curcani cu care își împodobeau căciulile. Ieșiseră și ei din cazărmi să se bucure de oraș, de oameni și de viață în timp de pace.

Un domn subțirel cu joben imaculat se plimba și el prin mulțime și la un moment dat zări un dorobanț care, deși șchiopăta un picuț, pășea apăsat și mândru pe pietrele trotuarului sub privirile pline de admirație și respect ale celorlalți trecători. Se grăbi să-l ajungă din urmă și îl bătu ușor pe umăr. "Curcanul" se opri din drum întorcându-se ușor către el și înainte să-l întrebe ceva îi și spuse:

- Buna ziua domnule. Cu ce vă pot ajuta?

Domnul cu joben zâmbi atunci la auzul accentului moldovenesc, soldatul era din aceeași parte de țară ca și el. Îi mulțumi în numele celor rămași acasă pentru vitejia lor, a celor care merseseră la sud de Dunăre pe front, și îl întrebă de unde este și ce s-a întâmplat cu el. "Curcanul" îi răspunse:

- Păi sunt din Vaslui și mă numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit în lupte la Plevna. Din Regimentul 13 Dorobanți Iași-Vaslui am mai rămas acum doar vreo 300 din 1200 cât am fost la început. Pe noi ăștia răniți mai ușor sau care ne-am refăcut deja olecuță ne-au trimis acum să-i escortăm pe turcii luați prizonieri. Văd că ești tot din Moldova dar dumneata cine ești boierului, că nu te cunosc?

Domnul cel subțirel îi spuse atunci că îl cheamă Vasile Alecsandri, și că e scriitor de la Iași. Soldatul replică imediat:

- Păi matale trebuie să fii atunci cel care ne-a scris "Hora unirii", Dumnezău să te binecuvânteze, domnule! Trebuie să plec acum dar să știi că tare mare bucurie mi-ai făcut să mă oprești și să te cunosc domnule. Sănătate dumitale și familiei și să ne mai vedem bucuroși și altădată!

Soldatul se depărtă încet, încet dispărând în mulțime iar domnul cu joben plecă mai departe în drumul său. În 1881 avea să apără poezia lui Vasile Alecsandri "Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10" despre legendarul vasluian "Peneș Curcanul", iar Constantin Țurcanu avea să mai mai ia parte și la Al Doilea Război Balcanic (1913), Primul Război Mondial (1916 – 1918) și campania din Ungaria (1919). Iar în anul 1932, vasluienii aveau să îi construiască un mausoleu în Cimitirul Eternitatea din oraș. Dacă vă veți afla vreodată prin preajmă îi puteți pune o floare pe mormânt.

Sursa : Daniel Georgescu