$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️VICTOR HUGO....

Decedat la 22 mai 1885, PARIS, FRANȚA...

Născut la 26 feb. 1802, Paris, Franța

Bătrânul scriitor credea că o forță atotputernică a creat lumea, o susține și ne judecă ; credea că supraviețuim trupului și că suntem responsabili de actele noastre ...

 -În 1860, HUGO și-a scris CREZUL : 

" Cred în Dumnezeu. Cred în suflet. Cred în responsabilitatea acțiunilor. Mă las în voia Tatălui universal. Cum, în acest moment, religiile nu - și fac datoria către umanitate și către Dumnezeu, niciun preot nu va asista la înmormântarea mea. Îmi las inima ființelor care- mi sunt dragi. - V. H. " 

-La 31 august 1881, Hugo redactă cu mâna lui sigură, un TESTAMENT : 

" Dumnezeu. Sufletul. Responsabilitatea. Această triplă noțiune îi este omului de ajuns. Mie mi- a ajuns. Este adevărata religie. Am trăit în ea. Mor în ea. Adevărul, lumină, justiție, conștiință - acesta este Dumnezeu.....

    -Dăruiesc 40.000 de franci săracilor. Doresc să fiu purtat la cimitir în dricul săracilor.

     Dăruiesc toate manuscrisele și tot ce se va găsi scris sau desenat de mine, Bibliotecii Naționale din PARIS, care va deveni într-o zi Biblioteca Statelor- Unite ale Europei. 

      Las o fiică bolnavă și doi nepoți,binecuvântarea mea să- i ocrotească.

În afara celor 8.000 de franci pe an necesari fiicei mele, tot ce am, aparține nepoților mei. Notez aici, spre a fi rezervate, renta anuală și viageră constituită mamei lor, ALICE, și pe care o ridic la 12. 000 de franci ; și renta anuală și viageră constituită curajoasei femei care, în timpul loviturii de stat, mi- a salvat viața punându-și în pericol propria ei viață și care, apoi, mi- a salvat cufărul cu manuscrise ( clauză devenită caductă, Juliette Drouet murind în 1883 ).

Voi închide ochiul pământesc ; dar ochiul spiritual va rămâne deschis, mai larg ca niciodată. Refuz discursul funebru al oricărei biserici. Cer o rugăciune din partea fiecărui suflet.

                                              VICTOR HUGO ".

Într- un scurt codicil, remis lui AUGUSTE VACQUERIE la 2 august 1883, HUGO exprima aceleași idei într-un stil mai abrupt și mai hugolian : 

" Dau 50.000 de franci săracilor. Doresc să fiu purtat la cimitir în dricul lor. Refuz discursul funebru al tuturor bisericilor, cer o rugăciune din partea tuturor sufletelor. Cred în Dumnezeu. - VICTOR HUGO ."

O congestie pulmonară, la 18 mai, s- a dovedit pentru marele scriitor, mortală. Simți că e sfârșitul ii spuse lui PAUL MEURICE în spaniolă : " Va fi foarte bine venită ". În ultimul lui delir, HUGO a compus încă un vers perfect : 

" Aici e bătălia dintre zi și noapte ". Ceea ce rezumă viața lui și toate viețile, la urma urmei. 

      Romancierul a decedat la 22 mai 1885 după ce- și luă adio de la GEORGES și JEANNE. Ultimul lui cuvânt : 

" Văd o lumină neagră ". ....

     După aflarea tristei veștii despre sfârșitul lui HUGO, SENATUL și CAMERA suspendară ședința, în semn de doliu național.... Se hotărî că PANTEONUL își va recăpăta, pentru el, destinația dată de Adunarea constituantă ; cu inscripția : "Marilor oameni, patria recunoscătoare " , va fi rentabilitată pe fronton ; și că trupul lui V. HUGO va fi acolo înhumat, după ce va fi fost expus sub ARCUL de TRIUMF.

     Ce a însemnat în noaptea de 31 mai această veghe a unui întreg oraș, " trebuia să fi văzut spre a- ți da seama ", scrie BARRES. "

     Trebuia să fi văzut sicriul înălțat în noaptea neagră ... în timp ce flăcările verzi ale lampadarelor aruncau o lumină tristă peste porticul imperial și se multiplicau pe platoșele cavalerilor purtători de torțe, care păstrau ordinea. Mulțimea în valuri mereu înnoite, din piața CONCORDE, se lovea de caii înspăimântați, până la două sute de metri de catafalc, și delira de admirația de a fi creat un zeu ... "

Doisprezece tineri poeți alcatuiau o gardă de onoare.  

Noaptea, spunea ROMAIN ROLLAND, a fost dionisiacă ." În piața CONCORDE, orașele FRANȚEI erau în doliu ... " 

     Un cortegiu funebru și triumfal îl escortă pe VICTOR HUGO de la ETOILE până la PANTEON. Două milioane de francezi urmau cortegiul....Bulevardele, pe care se scurgea acest mare val uman, erau mărginite de stâlpi purtând tăblițe cu principalele opere ale defunctului. Pentru întâia oară în istoria oamenilor, o națiune făcea unui poet onoruri pe care obișnuise să le rezerve până atunci numai suveranilor sau șefilor militari. 

Sursa : 

" Olympio sau viața lui Victor Hugo " de Andre Maurois. Editura Univers 1983. Traducere de Virginia Șerbănescu. Fragmente din partea a zecea ( " MOARTE Și TRASFIGURARE " ).