$¢$

 – Atunci primește rețeta mea, draga mea.

Închide ochii și imaginează-ți o zi ce va veni, negreșit:

bătrână de tot, istovită, zaci în pat fără putința de a te ridica.

Vizualizează acel moment în cele mai fine detalii – simte mirosul înțepător al medicamentelor, foșnetul cearșafului impermeabil, frigul care îți învăluie membrele amorțite.

Lasă-ți fantezia să devină o mașină a timpului. Închide ochii și călătorește acolo – în odaia în care te regăsești pe tine, bătrână, stingându-te încet. Simte răsuflarea îngerului morții veghetor, la căpătâiul tău. Înțelege cât de puțin a mai rămas.

Și, îți jur, dacă imaginația ta va lucra cu adevărat, te vei întoarce în prezent schimbată – un om care nu se mai frământă pentru nimicuri. Fie că e vorba de o dispoziție proastă sau de o despărțire. Măsoară-ți necazurile nu în coșuri trecătoare, ci măcar în greutatea unei coroane funerare așezate pe capacul unui sicriu.

– Cristina Stărcu, din cartea „Câinii Lilith”