$$$

 Marele Bach, orfanul care și-a închinat viața muzicii, a decedat pe 28 iulie 1750.

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 21 martie 1685 la Eisenach, capitala ducatului de Saxe-Eisenach, într-o familie de muzicieni profesioniști. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician la curtea ducală, avea sarcina de a organiza activitatea muzicală a orașului și era și organistl bisericii locale.

Mama sa, Elisabeth Lämmerhirt, a murit la scurt timp după ce l-a adus pe lume, iar tatăl, Ambrosius, a murit când Johann avea 9 ani. Rămas orfan, băiatul a plecat la fratele său mai mare, Johann Christoph, care era organist la Ohrdurf și, la îndemnul acestuia, a început să ia lecții de orgă, studiind cu profesorii Georg Böhm, Dietrich Buxtehude și Johann Adam Reinken.

La vârsta de 18 ani, în 1703, Johann Sebastian obține primul post de organist în orășelul Arnstadt, apoi primește o poziție mai bună, devenind organist în Mühlhausen. În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor.

Nouă ani mai târziu, din cauza că relațiile cu ducele Wilhelm Ernst se răciseră, Bach este nevoit să părăsească Weimarul, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele șase concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale.

În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig, unde avea și sarcina de a preda muzica elevilor de la școala de canto și de a compune pentru cele două biserici principale din oraș, astfel că în această perioadă compune câte o cantată în fiecare săptămână. Johann Sebastian Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care numai 4 au supraviețuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soții, Bach s-a recăsătorit, în 1721, cu Anna Magdalena Wilcke, o tânără soprană cu 17 ani mai tânără ca el, cu care a avut o căsnicie fericită și cu care va mai avea încă 13 copii.

Spre sfârșitul vieții, Bach a încercat să-și tipărească lucrările, luând personal parte la pregătirea plăcilor de zinc, iar acest lucru a dus la afectarea gravă și ireversibilă a vederii sale, până aproape de orbirea completă. Marele compozitor a fost supus unei intervenții chirurgicale la ochi în martie 1750 și din nou în aprilie, cel care l-a operat fiind chirurgul oftalmolog britanic John Taylor, considerat astăzi un șarlatan despre care se crede că a orbit sute de oameni.

Johann Sebastian Bach a murit pe 28 iulie 1750, la vârsta de 65 de ani, din cauza complicațiilor provocate de infecția care i-a afectat ambii ochi.