$$$

 Mama și tata priveau la televizor, când, deodată, mama spuse: „Sunt obosită, e deja târziu, mă duc la culcare.”

A pus la înmuiat fasolea, a scos carnea din congelator pentru cina de a doua zi, a verificat dacă mai este suficient müsli pentru micul dejun, a umplut bomboniera cu zahăr, a așezat farfuriile pe masă pentru dimineață, punând alături câte o linguriță, a pregătit cafetiera...

A întins rufele ude pe uscător și a cusut nasturele căzut. A strâns jucăriile împrăștiate prin toată sufrageria, a pus telefonul la încărcat. A udat florile, a pus un sac nou în coșul de gunoi și a aranjat prosopul mototolit. A oftat, s-a întins ușor și s-a îndreptat spre dormitor.

S-a oprit pentru o clipă ca să-i scrie un mesaj învățătoarei, a lăsat bani copilului pentru excursia de a doua zi și a scos de sub scaun o carte. Apoi s-a spălat pe față, s-a dat cu cremă și s-a spălat pe dinți.

— Nu te-ai dus deja la culcare? — strigă tata.

— Acum mă duc, — răspunse mama.

După ce și-a periat dinții, a pus apă proaspătă în bolul câinelui. A încuiat ușa de la intrare și a stins lumina din hol. A intrat la copii, le-a stins lumina și televizorul, a cules de pe jos o cămașă și niște șosete și le-a pus în coșul cu rufe murdare. A schimbat câteva vorbe cu fiul cel mare, care încă mai lucra la teme.

Ajunsă, în sfârșit, în dormitor, a potrivit ceasul deșteptător, și-a pregătit hainele pentru a doua zi, a ordonat încălțămintea din hol și a adăugat trei puncte noi pe lista lucrurilor urgente. În acel moment, tata opri televizorul și spuse: „Mă duc la culcare.”

Și, într-adevăr, fără să mai întârzie, s-a dus la culcare. Nimic ieșit din comun.

Și totuși, de ce trăiesc femeile mai mult?

Pentru că nu-și pot permite să plece mai devreme — au prea multe de făcut…

Samantha Villar și Sara Brun (din cartea „Cum să trăiești când totul atârnă de tine”).