$$$

 ,,Plecăm pe rând și în tăcere

Și-n locul nostru alții vin.

În lumea asta de durere,

Trăim, iubim, visăm, murim.

Și toate acestea se repetă,

De-a lungul anilor, la fel.

Doar nouă ni se pare-ntruna,

Că roata azi, o inventăm.

Și nimeni nu-i ca noi sub soare...

Ne amăgim orgolioși.

Uitând că suntem doar o boare,

La rândul lor, cum alții au fost.

Ne facem planuri peste planuri,

In trenul vieții care aleargă.

Dar trenul se oprește-n gară,

Vestind c-atât avea sa meargă.

Suntem mirați că ni se-ntămplă,

Noi, care-am fost orgolioși.

Crezând că mai e vreme încă,

Aflăm c-am fost atât de proști."

         ( Text preluat )