$$$

 Pilda asinului care n-a renunțat...

Inspirată din Esop, VI sec. î.Hr.

Într-o zi, asinul unui ţăran căzu într-un puț adânc.

Animalul începu să răcnească și să plângă cu disperare.

Timp de ore întregi, ţăranul încercă să găsească o soluție, dar în cele din urmă se opri, obosit și deznădăjduit.

„E prea bătrân... și oricum, puțul acesta e uscat de mult timp şi trebuie astupat," îşi zise.

Așa că își chemă vecinii, fiecare luă o lopată și începură să arunce pământ în puţ.

Când înțelese ce i se întâmplă, bietul animal începu să ragă și mai tare.

Dar, după câteva clipe, spre uimirea tuturor, asinul tăcu.

Ţăranul privi în jos și ceea ce văzu îl lăsă fără cuvinte:fiecare pală de pământ care cădea pe spatele lui era scuturată, bătută cu copitele, iar asinul urca un pas mai sus.

Cu fiecare lopată aruncată, asinul se ridica. Până când, în cele din urmă, ieși singur din puţ, liber, cu capul sus.

Morala:

Viața ne va arunca, fără milă, tot felul de greutăți.

Uneori, ne va îngropa în dezamăgiri, boală, singurătate sau nedreptate.

Dar secretul nu e să ne plângem,ci să folosim fiecare pală de pământ ca pe un pas spre ieşire...

Fiecare problemă e o treaptă.

Fiecare lovitură poate fi transformată în ridicare.

lar dacă nu renunțăm, chiar și din cel mai adânc puț putem ieși... în lumină.

Gând de final:

Bate pământul. 

Calcă-I. 

Ridică-te. 

Nu te opri.

Învaţă să fii o soluție, nu o povară.

lubește mai mult.

 lartă mai repede. 

Şi lasă ca „adevărații măgari" să fie alții....