$$$

 💄🧴 În anul 1770, în Marea Britanie, a fost propusă o lege cu adevărat bizară și controversată pentru vremurile noastre, dar care reflecta perfect mentalitatea epocii: Parlamentul britanic a discutat posibilitatea de a sancționa sever femeile care foloseau machiajul, perucile elaborate sau hainele considerate prea strâmte pentru a-și spori frumusețea. Potrivit propunerii, dacă o femeie își „seducea” un bărbat prin aceste artificii estetice, căsătoria încheiată ulterior putea fi anulată, iar ea urma să fie tratată ca o vrăjitoare – o comparație extrem de gravă în acea perioadă.

Această propunere de lege nu a fost adoptată, dar simpla sa existență în dezbatere publică spune multe despre modul în care era percepută frumusețea feminină în secolul al XVIII-lea. Machiajul nu era considerat un gest de estetică personală, ci un instrument suspect, aproape diabolic, menit să ascundă „adevărata față” a unei femei. Era văzut ca un mod de manipulare, o formă de înșelăciune morală, capabilă să submineze onoarea unui bărbat și să strice ordinea socială.

În Anglia acelor vremuri, precum și în multe alte părți ale Europei, machiajul era asociat adesea cu teatrul, cu clasa curtezanelor sau cu femeile considerate „ușoare”. Orice abatere de la aspectul natural era percepută ca o amenințare la adresa normelor sociale. Ironia face că în același timp, aristocrații bărbați purtau adesea peruci pompoase, ruj și pudră, fără ca acest lucru să fie considerat ofensator. Standardele duble erau evidente.

Proiectul de lege din 1770 nu a trecut de faza de propunere, dar a rămas în istorie ca un exemplu grăitor al modului în care libertatea femeilor asupra propriului corp și aspect era controlată, judecată și, adesea, condamnată. Este și o dovadă a fricii societății patriarhale față de puterea simbolică și reală a feminității, chiar și în formele ei cele mai simple – cum ar fi un ruj sau o pudră de față.

Pe fondul acestor mentalități, multe femei au fost nevoite să-și ascundă produsele cosmetice sau să le folosească în mod discret, de teamă să nu fie acuzate de „falsitate”. În unele cazuri, machiajul era considerat chiar o formă de blasfemie sau pact cu forțe oculte – o reminiscență a secolelor întunecate, când orice abatere de la normă putea duce la acuzații de vrăjitorie.

Astăzi, ideea că un guvern ar putea anula o căsătorie pe motivul unui ruj sau al unei rochii elegante pare absurdă. Dar în 1770, era luată suficient de în serios încât să fie dezbătută în Parlamentul britanic. Și chiar dacă legea n-a fost niciodată adoptată, ea rămâne un exemplu revelator despre lupta istorică a femeilor pentru dreptul de a se exprima liber – chiar și prin culoarea unui fard sau conturul unei sprâncene.

Într-un fel, acest episod istoric ne amintește că ceea ce astăzi pare simplu și firesc, cum ar fi să alegi un ruj sau o coafură, a fost cândva un gest politic, o declarație de independență și un motiv de stigmatizare. Iar frumusețea, în orice formă s-ar exprima, a fost – și rămâne – uneori percepută ca o forță mult mai periculoasă decât pare.