$$$

 Balaur bondoc a fost un dinozaur carnivor de dimensiuni medii, descoperit în România, în zona Țării Hațegului. Această specie este cunoscută doar din fosile găsite pe teritoriul actual al României și reprezintă una dintre cele mai interesante descoperiri paleontologice din Europa de Est.

Balaur bondoc făcea parte din grupul teropodelor, dinozauri bipedali în general prădători. Avea un corp scurt și robust, cu membre posterioare musculoase și dotate cu gheare mari, inclusiv două gheare retractile pe fiecare picior — o caracteristică unică între dinozaurii cunoscuți. Craniul era relativ mic, dar bine adaptat pentru vânătoare.

Datorită dimensiunilor sale și structurii osoase, se presupune că trăia într-un mediu insular, fiind adaptat unui ecosistem restrâns, izolat. Teritoriul pe care a fost descoperit corespunde unei insule dintr-o mare tropicală, existentă în trecut în zona Europei de Sud-Est.

Perioada în care a trăit Balaur bondoc este estimată de cercetători ca fiind la sfârșitul epocii denumite Cretacic.

Descoperirea lui Balaur bondoc a fost anunțată oficial în anul 2010 de o echipă de paleontologi români și străini. Numele său provine din mitologia românească, unde „balaurul” este o creatură fantastică, iar „bondoc” descrie aspectul său îndesat și puternic. Alegerea acestui nume reflectă atât originea sa locală, cât și aspectul neobișnuit al scheletului.

Spre deosebire de alți dinozauri prădători cunoscuți din aceeași epocă, Balaur bondoc prezenta caracteristici anatomice unice: un bazin lățit, o coloană vertebrală adaptată pentru susținerea unor mișcări puternice și o musculatură dezvoltată. Aceste trăsături sugerează că era un vânător agil și puternic, posibil capabil să captureze prăzi rapide sau să se cațere.