$$$

 La început, compozitorul Chopin a fost îndrăgostit de frumoasa Constanța – o tânără de o grație aparte, înzestrată cu un talent muzical remarcabil. O iubea cu o iubire romantică, delicată și înălțătoare. Constanța i-a oferit un inel, iar el îl atingea cu evlavie de buze… Și totuși, căsătoria nu a fost să fie. Obligat să plece pentru treburi importante, Chopin s-a văzut nevoit să o părăsească, iar între timp tânăra s-a măritat. Așa a fost să fie…

Mai târziu, destinul i-a scos în cale o altă frumusețe – Maria. De asemenea, talentată, grațioasă, o adevărată întruchipare a idealului feminin. Chopin s-a îndrăgostit din nou și i-a dedicat compoziții dintre cele mai alese. Însă nici de această dată nu a fost să fie: logodna nu s-a înfăptuit. Sufletul sensibil al compozitorului a fost adânc rănit de un gest banal – Maria oferise cuiva un loc pe scaun, dar nu și lui. Sau, mai bine spus, i l-a oferit, însă prea târziu. O întârziere care, pentru un suflet atât de fin, a fost de neiertat. A păstrat în amintire o trandafiră uscată într-un plic, pe care o atingea cu buzele și citea cu durere cuvintele scrise pe acel plic… O iubire nefericită, dar nobilă.

Apoi, prin cunoștințele sale, Chopin a întâlnit o femeie ciudată și lipsită de maniere, îmbrăcată într-un costum bărbătesc – lucru de neconceput în secolul al XIX-lea. O doamnă robustă, în pălărie de bărbat și cu un trabuc aprins între dinți. Comportamentul său era necuviincios, vulgar chiar. Uimit, Chopin i-a întrebat pe gazde: „Cine este această creatură respingătoare?”

I s-a răspuns că este o scriitoare excentrică, cu un nume bărbătesc – George Sand.

Și ce credeți că s-a întâmplat? Delicatul compozitor s-a îndrăgostit nebunește de această George Sand, cu trabucul în colțul gurii și costumul ei ridicol. A sfidat convențiile epocii și propria sa rafinată sensibilitate. S-a mutat în casa scriitoarei, prefăcându-se că este doar oaspete, deși toată lumea știa adevărul. Apoi, bolnav de tuberculoză și slăbit, a plecat cu ea în Mallorca. Zece ani a trăit alături de această femeie, răbdând fiul ei gelos și fiica intrigantă. A îndurat totul, inclusiv un roman jignitor scris chiar de George Sand, în care el era portretizat într-o lumină deloc măgulitoare…

Iată, deci, o poveste de iubire. Pe unele frumuseți le părăsești din pricina datoriilor. Altele sunt lăsate pentru că nu au respectat la timp codul bunelor maniere. Dar într-o femeie dură, cu trabuc și haine de bărbat, te agăți cu atâta disperare încât ai merge cu ea până la capătul lumii, chiar și în cala unui vapor plin de porci. Fie în Mallorca, fie în Antarctica. Chiar și alături de copiii toxici ai acestei femei…

Fiindcă aceasta este, în esență, iubirea. Îți recunoști sufletul-pereche în cele mai neașteptate forme, în cele mai improbabile contexte. Nu contează dacă îți oferă un scaun sau dacă are auz muzical. Nici de ce poartă o pălărie ciudată nu mai are importanță. Nu e vorba despre pălărie. E vorba despre recunoașterea celuilalt.

Iar iubirile trecute? O floare uscată într-un plic, uitată de îndată…

Anna Kiryanova

Despre George Sand: în acele vremuri, femeilor le era interzis să practice meseria de scriitor. Pentru a evita această discriminare, ea și-a ales un pseudonim masculin și a cunoscut un succes enorm. Și astăzi este citită și admirată. O personalitate de o inteligență uimitoare, a atras atenția prin originalitatea și caracterul său inconfundabil. Era iubită de bărbați, adesea mult mai tineri decât ea, și poseda acea frumusețe rară, ieșită din tipare, care se regăsește doar la spiritele înalte…