IEȘIT DIN NEAGRA TEMNIȚĂ PUSTIE...
GIORDANO BRUNO
Ieșit din neagra temniță pustie
In care ani greșeala strâns mă prinse ,
Zvârl asprul lanț cu care mă încinse
Dusmana mea în cruda - i gelozie.
Nu voi mai fi al nopții pe vecie ,
Căci cel ce marele Piton învinse,
Dând negru-i sânge mării necuprinse ,
A doborât și crunta - mi Erinie...
Spre tine mă înalț , aprinsă voce:
Urc mulțumiri luminii și spre soare
Și îți consacru inima, o , mână
Ce m - ai fost smuls dintr - un cîrlig atroce ;
Tu îmi arăți lăcașuri primitoare
Și măcinatei cărni dai puls și vînă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu