$$$

 2 iulie

ZIUA COMEMORĂRII LUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT

In Republica Moldova este Sărbătoare națională.

MOARTEA ( 2 iulie 1504 ) și ÎNMORMANTAREA lui ȘTEFAN CEL MARE și SFÂNT

521 de ani de la deces 

" Cum au început a vui clopotele în strălucitoarele turnuri ale Sucevii, s-a știut în nord că Vodă Stefan s-a dus. Și din sat în sat, din clopotniță în clopotniță, vaietele de aramă s-au împânzit ca o durere uriașă peste întregul pământ al Moldovei. Din piscurile munților prinseră a curge spre văi tânguirile buciumelor de cireș : plăieșii spuneau culmilor, și codrilor, și drumurilor de ape, tuturor colțurilor unde se găseau așezăminte de vechi osteni, spuneau durerea cea mare, cea fără de îndreptare. ( ... )

< A MURIT VODĂ STEFAN ! A MURIT VODĂ ! > Vestea a fost un fulger . ( ... ) Clopotele de moarte plângeau pe întreaga moșie, și boierii, ostenii, norodul, cu capetele descoperite, umblau purtați într-un vârtej de jale, se gândeau la un viitor de cumpene și se întrebau : < Ce va fi după ce-l vom pune în mormânt ? >

În umilitele bisericuțe ale satelor, în mănăstirile clădite ori înzestrate de marele Voievod, se ținură priveghiul de tăcere și mahnire.( ... )

Căci nu era în toată Moldova bărbat cu brațul tare, care să nu-și aducă aminte ca de ieri de crâncenele războaie ale anilor din urmă și care să nu-și aducă aminte ca de -un frate, ori de- un tată, de luminosul Domn.

( ... ) În palatul lui din Suceava, Vodă Stefan sta mort, alb și senin, cu mâinile cruciș pe piept .Se odihnea, alinat de moarte .Și preoții, și vladicii, și mitropoliții în veșmintele lor de aur și mătasa cadelnitau în jurul mortului împrăștiind mirodenii și murmure, chemând pacea dumnezeiască asupra zbuciumatului suflet. ( ... ) Iar marii și vitejii boieri în haine cernite priveau cu ochii împietriți spre trupul liniștit, pe care-l cerea pământul și se gândeau la zilele de mărire care umplusera cu lumina lor o jumătate de veac ( ... ).

Zilele se strecuraseră în jalea mută a poporului și în răsunătorul bocet al clopotelor. ( ... ) Și Vodă era înveșmantat ca în vremurile măririi, cu coroana pe cap, cu sabia și buzduganul alături, fu ridicat pe nasălie de boierii mari ; clerul își înalța -glasul și porniră . ( ... ) Și când ieșiră norodul din cetate umplură câmpiile de mulțimea norodului. Călăreții își duceau în pas caii, care lacrămau din ochii plini de iarba de pușcă, făceau o roată uriașă Domnului din zile bune ( ... ).

Mersera multă vreme prin arșița lui iulie, spre Putna. Și în toate părțile, în sate, clopote sparioase trimiteau văilor și văzduhului vaiete de jale. Și boierii se rânduiau să ducă sarcina neprețuită. Se schimbau la prohoduri. ( ... ) Când convoiul pornea iar, un glas rostea : < DUMNEZEU SĂ-L IERTE ! > și mulțimea, urnindu -se în talazuri mari, își făcea cruce murmurând raspunsul.

Și prin mulțimea aceea mare trecea fiorul aducerilor -aminte .Căci erau în jurul nedomolitului căpitan toți ostenii încărunțiți în lupte vechi, osteni din norod. ( ... ) Erau toți boierii cu palose ascuțite și cu inimi mari și drepte ; erau acolo martorii zilelor de la Podul- Înalt, de la Baia și de la Cosmin. Erau bătrânii Ivascu și Maxim, și Gherman, și Oană, și întunecosul neamț Harman, vechii parcalabi ai cetății Mării ; erau Clanau și Musat, și Fruntes, și Boldur, și Tăut și Grangur și toate săbiile vrednice ale Moldovei, și toți acuma nu făceau nicio para fără mintea care se stinsese, fără brațul care amorțise ! 

Întinsele valuri de norod pătrunsera și-n Putna. Și la mănăstirea sfântă se lasă jos năsălia. În biserică nu era chip să slujească : nici pentru cler nu era loc îndeajuns .Slujise deci afară, lângă fereastra altarului.Tot norodul se lasă în genunchi, și durerea mușca din toate inimile, căci se apropia parcă ceasul unei sfințiri veșnice.

Un arhiereu cuvântaret se înalță deasupra capetelor și începu a vorbi despre Vodă cel Mare și Sfânt, care din vifore a scăpat moșia și mare și luminoasa ne-a lasat-o, plină de bunătăți și de pace. ( ... )

Și norodul era bătut de valuri de durere. Cu ochii înotând în lacrimi, trecură rudele ostenii, boierii și norodul și sărutară mâna care făcuse dreptate în lume și crucea pentru care mâna se încordase atâta amar de ani .Și a fost o uriașă și adâncă zguduire în inimi, când patul cu chingi de fier fu coborat cu năframe de mătasă în bolta de piatră.

S-au strâns rânduri de oameni și s-au schimbat vremurile. Bătrânul Voievod își doarme somnul chinuit poate de visuri ; și va mai dormi .Dar într-o zi sabia lui de oțel va străpunge mormântul și va fulgera la soare. Și duhul vredniciei lui va trece ca un fior prin inimile deșteptate la o nouă viața. 

Atunci, după veacuri de visuri urâte, ți se va descreți chinul feții, vei zâmbi și vei ierta rătăcirile noastre. Atunci, bătrânule, umbra ta uriașă se va înalța deasupra ostilor noua și - ți vor scânteia iar ochii, și se va cutremura vazduhul la glasul poporului tău ! "

Sursa :

 " Viața lui Stefan cel Mare " de Mihail Sadoveanu la care s-a adăugat evocarea " Moartea lui Stefan -Vodă " publicată de M. Sadoveanu în 1904 ( fragment apărut în revista literara " Sburătorul ", nr. 27, din 4 iulie 1904 ).