$$$

 IN MEMORIAM - EMIL BOTTA

Emil Botta s-a născut în Adjud la data 

de 15 septembrie 1911 (d.24 iulie 1977,

stop cardiac) și a fost poetul preferat al criterioniștilor, Eugen Ionescu este unul dintre admiratori. Este cunoscut în egală măsură ca actor de excepție (teatru încă din 1938 și film, memorabil în rolul profesorului Paveliu din ”Reconstituirea”, 1968, lui Lucian Pintilie), autor de versuri și proză (”Trântorul”, 1938), a debutat, ca atâția alții, în ”Biletele de papagal” argheziene, poetul ”Cuvintelor potrivite” fiind în interbelic un descoperitor de talente, cum fusese Macedonski la 

vremea sa. 

În "Întunecatul april" (1937), "Pe-o gură de rai" (1943), ”Un dor fără sațiu” (1976), va scrie versuri emfatice, ”spaniolești”, cum va scrie mai târziu, în alt fel, și Cezar Ivănescu. E fals că o scurtă perioadă de vreme a fost căsătorit cu actrița Teatrului Național Maria Bota, una dintre iubirile importante din viața lui Camil Petrescu (începând cu 1943). Nevestele lui au fost Ulpia Herjeu și Doina Tuțescu.

Emil Botta a fost un actor foarte cunoscut.

Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc.

A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile (1939), Viața nu iartă, 1958, Erupția, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pași spre lună (tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraților (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aș fi... Harap alb, 1965, Șah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul, Reconstituirea (regia Lucian Pintilie),1969, Premiera, 1976.

A fost actor al Teatrului Național din București, jucând în numeroase piese, printre care Othello în regia lui Nicolae Massim și filme, inclusiv în Reconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul profesorului Paveliu.

Din cauza ciudăţeniei lui se spunea că ar fi fost morfinoman. Singuratic şi tăcut, se îndrăgostise în tinereţe de Clodi Bertola. Actriţa nu l-a încurajat, în pofida insistenţelor lui şi a poeziilor pe care le-a scris pentru ea. Botta i-a rămas devotat de la distanţă, chiar şi în timpul vremelnicei sale căsătorii cu Mimi (Bota, n.n.), actriţă şi ea. Actorul-poet vorbea pasional despre iubire, dar aproape niciodată despre femei. Nu i se cunoşteau aventuri erotice. Un prieten care-l ştia nu numai din culisele Naţionalului spunea despre Botta că era mult prea îndrăgostit de închipuirile lui ca să mai aibă timp şi de femeile în carne şi oase (Cristian Teodorescu, în ”Cațavencii”, 3 septembrie 2012).               

 EMIL BOTTA: SCUT                

 Iubirea mă apără,

de aceea port fruntea sus, 

în exil printre oameni.

Când ziua decade și când, spre apus

Cumpăna liniștită se-nclină,

o, atuncea, de sus,

primesc o tristețe senină.

Ochii mei în extaz rătăcesc

spre adâncul fântânii unde stelele scapără.

O, de al stelelor dor mă topesc

Și m-aș duce la ele,

Dar Iubirea mă apără.

Cu graiuri nebune mă cheamă

în lunci, cântătoare Undine.

Și când să le ajung, Piaza Rea

mă trage la dânsa: la mine, la mine! 

Dar mă însoțește acel Cineva,

Iubirea, pururi cu mine.

(în vol. Pe-o gură de rai, 1943) 

 

 EMIL BOTTA: CERVANTES

 

 Fiți foarte atenți

 cu acest manuscris.

 Fiți atenți cu litera T,

 cu înțelesu-i profund,

 cu fragila-i structură.

 Eu evoc un secol de aur,

 un instrument de tortură:

 între eroare și teroare

 stă subtila, suava literă T.

 Pe o cruce în formă de T,

 a fost răstignită Himera:

 NUESTRO SEÑOR

 DON QUIJOTE

 EL CRISTO ESPAÑOL

  (din ciclul ”Vineri”, 1971)