**#

 CIFRUL FRATERN

Adrian Păunescu

Vântul depărtării bate 

Şi miroase a prăpăd, 

Mi-a fost dor de tine, frate, 

Şi-am venit să te revăd.

Morţii i se-aude piua, 

Pe întregul continent, 

Şi ţi-aş spune,, bună ziua", 

Dac-ar fi suficient.

Dar e multă-nstrăinare, 

Sârmele ghimpate cresc 

Şi e singur, fiecare, 

Pe pământul strămoşesc.

Vin consilii să ne spună

Ce mai este de făcut 

Şi nu suntem împreună 

Şi ne poticnim de Prut.

Dezunirea ne omoară, 

Nu suntem precum eram, 

Tu n-ai vrut să fim o ţară, 

Dar, oricum, rămânem neam.

Şi, dacă acestea toate 

Sunt cum sunt, de-atâţia ani, 

Regăseşte-ţi firea, frate, 

Cum să devenim duşmani?

Port un nume, porți alt nume, 

Ne privim înstrăinati, 

Totuşi, cel mai mult, pe lume, 

E să ai părinţi şi fraţi.

Mila dublelor catarge 

Ne îmbie cu infern, 

Nu-s oştiri, să poată sparge 

Taina cifrului fratern.

Depărtarea ta mă doare, 

Fără tine mi-e urât, 

Dar te rog s-avem răbdare, 

Să rămânem fraţi şi-atât.

Prin dihonii programate – 

Spic de moarte şi prăpăd, 

Am venit la tine, frate, 

Mi-a fost dor să te revăd.

Sfânta neamului amiază 

N-o să ne găsească trişti, 

Gardul curţii nu contează, 

Important e că exişti.

Eu, salutul meu, frăţescul, 

A-l rosti banal nu pot, 

Îți voi spune Eminescu 

Şi vei înţelege tot.

Morţii i se-aude piua, 

Dar o întrerup, zicând: 

Eminescu-i,,Bună ziua",

Eminescu-i ,,Pe curând"!

Eminescu este plânsul 

Regăsirii celei mari, 

Să ne regăsim într-însul, 

Restu-i treabă de notari.

12 iunie 1994, Vaslui, Huşi, Albita - Leuşeni