✍️Daniel Cozmanciuc
Iubirea mea rămasă intr-o vară
Mă tot întreb de știi ce-i azi durerea?
De te răsfeți sau plângi in amintire,
Mă doare-ncheietura și tăcerea...
Și scriu poemul tău în nemurire.
Sunt un rebel ce cheamă iar o vară,
Să îmi zâmbească soarele sedus
Mai vreau să cred că vii la ceas de seară,
Să îți pictez pe chip un blând apus.
Devreme ... și-i târziu pentru regrete
Te-ntreb și mă întreb ce am ajuns?
Cerșesc o ploaie-n vară că mi-i sete...
Și vara mea se pare m-a învins.
Mai zbor cu tine-n gând, prin vise oarbe
Și mă îmbăt din rouă , clandestin
O vară-așa ciudată mă absoarbe
Și mă transformă-n vin pentru destin.
Și beau din mine toate cele duse ...
Ce-au fost cândva prescrise-n testament
Dar au plecat pe rând, râzând, seduse
Te-ai dus și tu dar încă te aștept.
O vară reintoarsă din iubire
Te mai aștept pe bancă-n vechea gară,
Să-mi dai parfumul tău de fericire
Iubirea mea rămasă intr-o vară!
Drept uri de autor.
Poezie din vol doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu