Amar

 Amar

Mi-au dat amar și m-au numit nebună,

Copil naiv, zâmbind prea mult luminii,

Când eu vedeam în jur o lume bună,

Mă încolțeau și dragii, și străinii.

Mi-au dat amar din suc de mătrăgună

Când îi serveam cu mierea cea de mai

Și-n loc de dragoste, primeam minciună,

Și-n loc de inimă, mi-au dat un scai.

Mi-au dat amar, prea mult amar în sânge

Când în cămara mea și-au făcut loc,

Cum hoțul ce averi furate-și strânge,

Mi-au luat și picătura de noroc.

Mi-au dat amar cum cea mai neagră fiere,

Precum pelinul verde de amar,

Din lacrimi și tăceri mi-am strâns avere,

Și din singurătăți mi-am pus hotar.

Mi-au dat amar și-am devenit amară,

Cum sumbrul cenușiu am devenit,

Și-n duhul meu intră atâta seară

Încât cerul din mine-a asfințit... 

©Liuba Liubastra V. Botezatu, 

din vol. ,,poheme cu aromă de cafea și 

g ust de winston menthol", 2019